Liviu Nanu

Costele, desi voi fi prezent la lansare, vreau sa te felicit si aici pentru realizare si sa dau si eu o steluta, poate ma cinsteste Pan.

Am înțeles bine, mulțam de revenire.

Onorat de vizită, mă bucur că ți-a plăcut. Iar despre Luminița ce să mai vorbim, e una dintre poetele mele preferate.

Dragi prieteni, trecerea voastră pe aici mi-a produs o mare bucurie. Mă bucur că textul vi s-a părut cel puțin interesant. Sărbători fericite!

Getuțo, uite pe-asta n-o știai, nu-i așa? Păi drăguță, vița e plantă dată naibii, crește cu orice, de ce nu și din votcă? Aiulela? citește invers. De ce invers? iac-așa.

Mda, Ioane eu te citeam doar ca epigramist, iote că o dăduși bine și în poezie. Ideea este excelentă, deși nu e nouă, dar felul cum ai pus-o în vers mi-a plăcut.

Vasile, pe măsură ce te citesc mă surprinzi tot mai mult. Mi-au plăcut (mai mult) strofele a doua și a patra și blestemul într-o oarecare măsură. Merită și o stea, aștept să vină altul însă s-o dea, nu vreau să fiu acuzat de subiectivism, abia ce m-ai comentat.

Vasile, două comentarii și o erată din partea ta deja mă fac să mă umflu în pene (fără motiv real, desigur). Ai citit bine, de fapt nici nu era mare filozofie acolo, naștere, renaștere, viață, moarte...tot tacâmul.
Aleluia!

Am onoarea să fiu primul comentator. Mi-a plăcut tot textul în special finalul
\"viața se năștea cu certificat de garanție
pe viață
resuscitarea era apanajul zeilor

de-o vreme însă
nimeni nu mai știe nimic\"

Iote, lume nouă...Neisa, nu te-am mai văzut din decembrie. La așa musafiri dragi și bucuria e pe măsură.

știu și eu o iluzie optică. o damă frumoasă în prim plan și în spate o cascadă. Dacă te uiți atent la tablou, după 5 minute vezi cascada. Frumoasă poezie, mai ales finalul mi-a plăcut.

Poezie frumoasă. Dar ce nu folosești drăguță diacriticele? Pentru că există și facilitatea asta.

Dan, aprecierea ta mi-a adus bunădispoziție, sper că ai fost serios.
Liviu, un comentariu subtil. Totuși n-am înțeles dacă-ți place au ba :)
Adrian, dacă nu mă înșel e primul comentariu pe care îl faci unui text de-al meu. Onorat. Iar despre sonete...le-am salvat pe hard, sunt bune la casa omului.

Ramona, cu întârziere, abia acum văzui comentariul, mulțumesc pentru încurajare.
Caterina, onorat de vizită

Frumos dar cam succint. Puteai sa spui mai multe, mai ales despre mine...:))

Mda, ar putea sta la revista liceului pe prima pagina. Prozodie, idee. Mai putin versul 3 din prima strofa si \"tainica nervura\" care nu prea au nici un chichirez.
Una peste alta, cum spuneam, un text reusit, cu cele doua observatii.

Vasile, Radu, Elia, Daniel, de ce oare ma bucura prezenta voastra? Banuiesc niste fire invizibile prin care comunicam mai mult decit idei.

Să spunem lucrurilor pe nume. Pe numele mic sau conspirativ. Am sesizat strâmbăturile fetelor când se pupau cu mine (pe obraz). Cafeaua din Matiz era puțină, slabă și amară. Bine c-am scuipat în ea. Mai aveam două țigări în pachetul meu de pall mall, după care am trecut la amărâtul ăla de kent lights al cărui gust oribil rămâne lipit pe omușor toată ziua dacă nu-l repari cu gumă de mestecat. Da, era și ceva gumă pe acolo, nu am apucat. Nu eu mi-am revendicat locul din față, Filip, în generozitatea lui mi l-a cedat, în spate era mai mult spațiu. S-a lăfăit tot drumul dacă nu cumva a și ațipit puțin.
Pe de altă parte:
Am văzut un siliștean emoționat, răgușit și (cum altfel?) buimac. E clar că n-are boală sănătoasă. Mai rămânea să ne cânte (asta mai lipsea) și le făcea pe toate. Am fost 11 autori de pe poezie.ro. Mulți? Puțini? Puțini bucureșteni, doar Cristina care nici să facă masaj nu știe. Știe însă să pupe. Nu pe mine. Cana? Mda, recunosc, a fost ideea mea la realizarea căreia însă au participat toți prezenți (și cei mai puțin, mi-ar face plăcere să cred), am semnat-o în numele site-ului. Iar textul îi aparține lui Claudiu. Sper că s-a bucurat ginerică de ea, dacă n-a spart-o între timp. Și o sticlă cu vin, n-am apucat să citesc ce scria pe ea, era cam umbră în teatru, adusă de Axel. Lume multă și bună. Floarea scriitorimii din Pitești, Belgrad, Iași, Chișinău sau aiurea (Roșiori de exemplu). Primar, notar, popă (sfinția-sa Calinic), copii, fete frumoase care aruncau (spre mine sper) priviri indiscrete și zâmbete (m-am uitat să nu am prohabul descheiat, nu era), domni bine, cuconeturi elegante… S-a vorbit frumos dar mult, s-a recitat, prea puțin însă din versurile autorului, s-a cântat dumnezeiește. Din păcate le lipsește din repertoriu „În județul Hunedoara”, am să-i învăț eu altă dată. Alma, grasă și frumoasă, Sirena cu aceeași durere de … de la Iași, Dieter cam aerian (cred că de la pupături), Mădălina în mini (minimădă), Cristiana și Axel așa cum îi știam, spirituali și olteni, Filip cârcotaș și cârșălios ca un oltean jiet bejiet. Nu am băut NIMIC, așa că nici eu nu am fost în toanele mele.
Eu n-am vrut să vin împreună cu ei, ce și-o fi zis lumea văzându-ne împreună… iote, veniră oltenii, muică. Acasă ajunsăi cu bine, (mulțumesc pentru grijă, Nia) și băui și eu fo două șprițuri ca omu, deh… că la pachet nu apucai să iau, le desfăcuse Sile pe toate.
Sile, să trăiești tată! Cartea? Frumoasă, editura Semne știe să se respecte.

Vasile, vizita ta ma onoreaza. De comentariu ce sa mai spun...

La prima citire mi-a plăcut partea de mijloc și finalul. Oricum, e un text care trebuie remarcat.