naștere cu report

M-am născut un loz de 100 de ani...

Nașterea sub semnul morții („cai mascați ... la poartă”); moartea care deschide și închide un ciclu (pentru ca ceva să se nască, ceva trebuie să moară), însă „nimic nu se pierde, totul” devine... ceea ce nu va mai fi.
Altminteri, viața ca o permanentă stare de beție (vis și iluzie), singura care „încolăcește” realitatea fiind „vița” (analogie cu „arborele profetic”?)- opera celui care descrie acest tablou.

Ce putem face, Liviule, așa e viața: „istoria se repetă”...

Același,

Dragă Liviule,

dornic să recitesc această poezie, prin diverse analogii pe care numai neuronul meu care moare de plictiseală le poate face, mi-a trecut prin cap următoarele:

de mult e mâine și-aș mai vrea
să stau din nou cu ieri deodată
mai bine-ar fi văzut Coșbuc
că viațaț-i lungă și e lată!

Iertată fie-mi „împărtășirea”...

Cu prețuire,

îmi cer scuze pentru „ț”-ul în plus

Vasile, două comentarii și o erată din partea ta deja mă fac să mă umflu în pene (fără motiv real, desigur). Ai citit bine, de fapt nici nu era mare filozofie acolo, naștere, renaștere, viață, moarte...tot tacâmul.
Aleluia!

Cum poate creste vita cu votca ? Mi se pare cumva neterminata, de aici…reportul?:)
Aiulela se voia aleluia ?

Getuțo, uite pe-asta n-o știai, nu-i așa? Păi drăguță, vița e plantă dată naibii, crește cu orice, de ce nu și din votcă? Aiulela? citește invers. De ce invers? iac-așa.

\"ziua murea prea devreme în noapte\" imi aminteste de o scurta inscriptie de pe o piatra funerara, \"se-nclina ziua\".
Ritmul teribil in care tropaie copitele poeziei tale mi se pare foarte portivit linga mesajul pe care ea il contine. Fiindca repede-repede, prea repede, toti.
Mi-a placut, adica.

\"ziua murea prea devreme în noapte\"... imagine tare graitoare, de ce am iesit asa de repede din urna? :)
Prea repede, prea tarziu, prea usor iesit, prea greu afara, prea in zori, prea repede noapte, toate se intampla in poezia ta in ritm alert, ritm de parere de rau, dar si de nepasare; un inger \'beat-crita\', cocosi invartindu-se in \'aleluia-aiulela\', o atmosfera incropita de lume in graba pentru a-si primi o alta fiinta de prea repede prea tarziu...
Foarte interesanta poezia, mi-a placut, Liviule!
Cu respect,
Daniel

Liviu, am si eu o intrebare, ai citit cumva \"Fratele meu s-a nascut analfabet\" (e printre primele mele texte)? Intr-o oarecare masura, unele cuvinte se aseamana:) E buna poezia, vad ca ai lasat ritmul la o parte, da-ti sta bine si in aceasta haina noua!:) Numai bine, maestre!

Cu respect
Niculescu

Dragi prieteni, trecerea voastră pe aici mi-a produs o mare bucurie. Mă bucur că textul vi s-a părut cel puțin interesant. Sărbători fericite!

Pentru mine \'interesant\' se traduce cu \'ma intereseaza, am pus-o la favorite\', Liviu, sper ca nu ai inteles altceva! :)
Acelasi

Am înțeles bine, mulțam de revenire.

Zambetul e asociat cu atmosfera poetica pe care mai mereu o creezi.Mi-a placut ideea cu vodka si vita :)
Insa fata de textele dinainte parca ii lipseste un pic ceva.
Nu as sti sa-ti spun sigur ce, e doar parerea mea desigur.

motto:
\"asa ca mi-am agatat strans carceii de lume
de tatele mamei cu alcool si cu lapte\"
( fragment din poemul \"nastere cu report\" de Liviu Nanu)

poetul, desi stapanul
casei, rau a dat de potca
cand soata la prins la sanul
alteia sugand la vodca

morala:
departe sa stai de dama
care seamana cu mama

Mitică, văd că te-amuză
că scriu versuri și visez
cum la sânul alb de muză
sug doar…bitter suedez

dup-atata tzatza dulce
el cam vested la amnar
ca sa-si revina se duce
sa bea un alcool amar

cum la sânul alb de muză
sug doar... bitter suedez (Liviu Nanu)

Anton iar spune vrute și nevrute,
Să nu îl credeți, n-are vreun temei,
S-a scos acel articol 200
Dar bitteru-i gustat doar de femei.

Dintre sânii albi de muză
Liviu-și scoate un obraz:
Și-a descoperit pe buză
Gust amar. Și, în extaz,

Lasă tâța-n sus, mofluză,
Și țâșnind ca titirezul
Se îndreaptă spre peluză
Unde-i Bitter. Suedezul!

Intreb fiindca nu ma pricep prea bine la regulile acestui site, sunt noua pe aici: care-i treaba cu diacriticele? Am vazut ca scrierile mele sunt la stadiul de atelier literar, iar tematica raspunsului tau este... fara diacritice. Trebuie sa scriu cu diacritice sau nu?! Nu ca-s grea de cap, dar poemul chiar nu are diacritice, iar celelalte sunt scrise la fel... Cat despre poezia ce mi-ai catalogat-o tot la atelier literar, este parerea ta si ti-o respect! Numai ca, acel poem a vazut lumina tiparului inca de acum 5 ani, intr-un volum de versuri, trecut prin mana a numerosi critici literari... Numai bine!

Gina, poate sunt eu mai pretențios, însă consider că nu e mare efortul de a scrie cu diacritice, mai ales că ai această facilitate. Nu discut valoarea textului tău, dacă a apărut în volum, cinste ție, bănuiesc totuși că acolo avea diacritice. Cred că poți modifica textul, dar dacă nu vrei...poate îl vede alt editor mai puțin cusurgiu. De fapt, ce tot vorbesc eu aici, observ că și la concurs au intrat poezii fără diacritice și - mai trist - cu greșeli de ortografie, impardonabil în opinia mea. Cu stimă,
Anton

Dear Monica, i believe
tonul tău conspirativ.
Și te iert acuma fiindcă
mi-ești datoare o palincă.

Deci aleargă, fă-ți valiza
pân’ nu vine don Diviza.
Că nu vreau să-mpart cu el
Sau mai rău…cu Ghiocel.