Liviu Nanu

Bogdan, inițial era \"dialectica șutului în cur\". Mi-am permis o schimbare, nu se prea potrivea în context. Știi, de cele mai multe ori ne zbatem din greu pentru cauze pierdute, fără sens. Mersi de vizită.

Bogdan, ai cârnatul pus deoparte, cu numele tău pe el. Știi că sunt om serios, când promit ceva mă țin de cuvânt. Mă vei vizita până la moartea cârnatul, să înțeleg...Oltenesc e bun?

Corina, ești o drăguță, dar te rog nu exagera:). Onorat de vizită.

Totul a pornit de la o întâmplare tristă. Se făcea că am primit o amendă pentru parcare lângă trecerea de pietoni iar eu îl înjuram pe agentul constatator. Sau doar am visat? de fapt ce contează? E bine că am și prieteni care mă vizitează, deocamdată pe pagină. Sper să nu și în alte locații.

Sunt în poezia ta câteva metafore care mi-au atras atenția (sufletul tau cutezat de romanta, viata arde cioplita-n culori, unde ti-ai sadit singurul gand alb...). Și finalul, desigur.

Catalin, eu n-am avut intentia sa iasa usurica, poate doar digerabila. Asta e, fiecare care cum devine dupa facultati, cum spunea un personaj. Onorat de vizita.

Daniela, sînt onorat, te mai aștept. Dar sa nu vii ca la pomul lăudat...

Adevărul stimată doamnă (și colegă) Getuța, se ascunde de cele mai multe ori al dracu de bine. Noi vedem doar fațete ale lui, asemeni unui cristal pe care nu-l poți admira în întregime.
Onorat de trecere,

Dana, deschizi uși pe care nu le văzusem și găsești conotații la care nu mă gîndisem defel. Poziția cu mărul pe cap nu e confortabilă, oricînd te poate ochi un wilhelm tell virtual. Și ca să-ți răspund la ultima întrebare, cred că am nimerit coaja, cam zbîrcită. Merele alea din imagine sînt merele perfecte, nu?
Daniela - Da, subtitlul era necesar el deschide cititorului o poartă. Se spune că e bine să cauți partea pozitivă chiar și dintr-un rău. Dacă tot te săgetează unul, măcar să mori sătul. Fie și de mere.
Doru, ce fin psiholog ești tu :) Cred că m-ai \"citit\" cu masca aia ludică de care faci vorbire.

Ce sa spun? Poezie foarte buna, m-a plesnit peste ochi (si minte) de la primele 3 versuri. Aici, draga Virgil, permite-mi o sugestie de care nu trebuie sa tii seama: sint anumite idei care trebuie subliniate. Ori pui un spatiu dupa al treilea vers (de ex.) ori rupi versul si lasi un vers scurt, asa cum ai procedat in versul 5. Ca si arsura aia pe esofag (care seamana a gastrita, daca nu chiar ulcer) are rolul ei, trebuie sa plesneasca la final.
La buna citire.

Ioane, multumesc pentru sugestii. Deja facusem o modificare in ultima strofa, cred ca ideea ta cu \"urmatorul\" e foarte buna si am sa purced la schimbare. Sint onorat ca ti-ai luat din timpul tau pentru o pirlita de poezie fara mari pretentii.

Andreea, daca m-as pricepe la epigrame as pune si eu una drept comentariu. In semn de pretuire fata de textul tau. Cred insa ca majoritatea replicilor (cu unele exceptii) sint sub nivelul textului, iar ambitosenia de a raspunde cu orice pret in catrene insailate in mare graba nu stiu daca ajuta din punct de vedere estetic, poate doar ca vizionari.

Iti lipseste un \"a\" in penultimul vers.

Cred ca nici nu trebuie explicate. Sufiecient ca versurile tale te pun oarecum pe ginduri si creeaza o emotie estetica, e drept voalata, desi unele versuri mi se par mai putin realizate tehnic (\"Eu, nu voi mai exista
din lumea ta nu mã vei vedea
Tu, nu vei mai exista
din lumea mea nu te voi vedea.\" de exemplu.

Iote ca sari Virgil :) Sper ca nu esti asa suparacios, daca si pe mine te superi...pacat ca nu ai vazut semnul ala cu ochiul pe care l-am facut (virtual, desigur). Hai n-o lua prea in serios ca nici eu n-o fac :)
Sa ne auzim/citim sanatosi

Corina, jos di tat scrie: \"poti edita acest text\". Trebuie doar sa fii logata. Si ar fi indicat sa ai facilitatea de a scrie cu diacritice. Site-ul are aceasta facilitate, iar cind vrei sa corectezi poti folosi copy/paste. Doar putintica rabdare iti mai trebuie. Succes!

Stimati colegi si prieteni literari si nu numai.
Vizita voastra in ograda mea (cu sau fara mere) ma onoreaza si ma obliga la citeva raspunsuri (sumare, din pacate). E drept, unii au aruncat si cite un mar critic (le multumesc) sau au ramas flaminzi. Citiva dintre voi ati pus o intrebare justificata: ludic, ironie, sarcasm? sau toate deodata? Imi permit sa va raspund ca nu v-ati inselat, dar voi stiti prea bine ca e modul meu de reflecatare a vietii, a adevarului, e atitudinea mea lirica in fata destinului si a usilor pe care trebuie sa le deschid in viata si sa le inchid dupa mine, chiar daca eu le numesc si altfel (mere, de exemplu). Ca o fac mai mult sau mai putin poetic, mai putin conteaza, oricum istoria literaturii nu-mi va retine numele, eu ma bucur pentru micile satisfactii estetice pe care le pot oferi unui segment redus de cititori.
La fel de mult apreciez si criticile aduse de Virgil si Igor, chiar daca pentru ei lectura acestui text a fost pierdere de timp si frustrare. Iar despre replicile in catren ce sa mai spun? sa fiu sincer, cind am scris aceasta poezie ma asteptam la ele si chiar mi-au produs o nedisimulata placere citindu-le. Il mai astept pe Rudy, sper sa nu-l inhib :)

Interesantă modalitatea de abordare a rimei. Nu e o noutate, însă felul cum ți-ai administrat acest text dovedește că ai condei. Pe scurt, o poezie scurtă și frumoasă. Poate singur versul 4, acel \"să mă mai\"...

Mi-a plăcut textul, mai puțin strofa a 4-a (\"Cine sa-mi recunoasca...\") care-mi pare puțin \"obosită\" și unele construcții de tipul \"glas curs\". Am rugămintea să corectezi micile greșeli typo și, dacă poți să pui diacritice. În rest, așa cum spuneam la început, impresie bună.

Cătălina, cu riscul să te superi pe mine îți mărturisesc că motto-ul mi se pare cea mai reușită parte a textului. Sfatul meu prietenesc (și colegial) este să petreci mai mult timp în fața textului, adică să nu te grăbești. Dacă tu ești mulțumită cu rime de genul: \"tăcerii-durerii\", \"suferința-dorința\", eu ca cititor consider că aceste rime facile nu te avantajează.
Ne mai citim, ne mai auzim,
cu stimă,
Anton