Poezie
Nicicând
1 min lectură·
Mediu
Nicicând aici nu am fost la fel:
ecou rătăcind pe o rază de soare
purtând cu mine lumina-n spinare,
sărut pe sărut,
visare-n visare.
Nicicând nu am fost același:
sentiment prins de departe
și cărat pe mii de șoapte
în iubire sau uitare,
în sărut sau în visare.
Nicicând, nicăieri nu voi fi la fel:
pereche recrutată pentru act de iubire,
obiect de studiu pentru trăire,
îmi crește visul-sărutul dispare,
cu flori pe tâmplă și iarbă pe spate
copacul din mine să iasă se zbate.
Mă preschimb în lăcaș de pace și lumină,
pentru urmașul din mine – trăire senină.
024.255
0
LN