Liviu Nanu

Poezie sau nu, eu aș ruga autoarea să lase un spațiu după virgulă sau alte semne de punctuație. Altfel riscă să-și vadă textul la \"refuzat pentru corectură\" indiferent de calitatea acestuia. Cu mulțumiri,
Liviu

Un poem interesant. Pe la mijloc însă (sau chiar la final) mă așteptam la o întorsătură, la o surpriză. Cred că ai putea face o mică schimbare în versul \"cu carnea și oasele lui\" astfel încît să eviți \"cuca\".

Nu. Să înțeleg că te îngrijorează destinul meu literar?

Un poem bun cu toată inflația asta de îngeri din strofele 2,3 și 5 care nu prea ajută textul.

Elena, Mădălina, Florin - onorat de vizită și semn.
Belladona și Mitică - și eu care nu mai credeam că pot inpira pe cineva...:)
Alex, e o temă ca oricare alta, de ce nu m-aș juca? Se dă la liber. Așa cum poți scrie despre viață-moarte, dragoste-ură, cine sîntem_de unde venim_încotro ne îndreptăm, durerea de măsele sau nebunie, de ce n-am putea scrie despre ratări? Data viitoare voi scrie despre pisica albă, probabil, că numai cea neagră este băgată în seamă.

E problema autorului cum scrie, cu rimă sau în vers alb, în stil romantic sau neoromantic, dada sau nunu. Important este să semene a poezie și să transmită o stare. Poezia se scrie din cuvinte, nu din idei, spunea Mallarme. Deci vizăm și partea de estetică. Mie mi se pare că autorul, probabil din graba de a-și vedea poezia terminată, folosește o rimă facilă (veșmânt-mormânt, împodobit-năpădit, îndelungate-celorlalte). Cred că rezolvînd această problemă, poezia ar suna mai bine.

ai uitat alze \"realizări\" esențiale cum ar fi
- cît de tare ne-am îmbătat
- cîte gagici am avut
Cred că ai înțeles gluma mea. Ai dreptate, am întîlnit (din păcate tot mai des) indivizi care povestesc doar de bețiile lor crunte sau de nu mai știu ce aventuri amoroase. E un text interesant, nu prea merge însă \"lăudat realizări\", parcă nu sună.
Cu prietenie,
Liviu

Prima strofă mi s epare mai puțin lucrată. Ultimele două în schimb le-am citit (și recitit) cu mare plăcere. o Prozodie impecabilă (sau pe-aproape), dar am sesizat și o autoironie bine dozată.

O poezie interesantă, dar părerea mea este că ultima strofă e mai bine realizată, ea susține de fapt poemul.

Apreciez întregul poem, în special de la strofa IV. Am remarcat:
- plâng pe stradă și eu
să văd cum e. lumea crede că sunt steluțe
în genele mele.
- nu scriu înclinat nu strâng luna între coapsa ferestrei
- salvăm un isus de pe crucea luminată cu neon.

O poezie căreia nu prea ai ce-i reproșa, doar dacă ești cusurgiu. Poate doar rimele din prima strofă \"arogant-galant\", \"plastic-elastic\" care mi-au sărit în ochi. La mulți ani și multă inspirație!

karla, cu scuze pentru întîrziere, apreciez timpul pierdut de tine cu lectura acestui text. Vizita ta și semnul lăsat mă onorează. Nu știu cum de n-am văzut comentariul tău pînă acum, și poate că ar mai fi trecut un timp dacă nu aș fi revenit aici pentru unele modificări.

La mulți ani, Alin!

Cred că puteai renunța la \"că\" din strofa a 3-a \"că nici\" sună cam aiurea.

Da, desigur. Berea e întotdeauna binevenită. Dar ca să nu abuzăm de spațiul acesta putem să mutăm conversația pe liviunanu@yahoo.com. Dau și eu una.

Florin, mulțumesc pentru încurajare. Am să mai scriu, intenția mea este să le adun (cînd va fi cazul) într-o carte.

Uite, \"ți-a picat\" din penultimul vers nu prea merge. Iar în versul 5 ai o greșeală typo \"plamă\".

Florin, poate ai pretenții prea mari de la mine. Eu nu teoretizez, eu încerc să scriu. După puterile și inspirația mea. Uneori o fac mai bine, alteori mai prost. Posibil ca tu să mă receptezi în cea de-a doua ipostază, iar tonul meu, fii sigur, nu este răutăcios, poate am ceva rezerve în obiectivitatea ta, știind că în mediul cultural în care îți expui creațiile, eu nu sînt bine văzut, ca să nu spun mai mult. Asta îmi aduce aminte de un critic literar care spunea că despre același text poți să scrii în 3 feluri, în funcție de situație sau de starea de spirit: de bine, de rău, sau neutru. Prin urmare, cînd ești pornit (nu cred că e cazul tău) poți face praf orice. Cel mai greu este să depistezi fărîma de frumos, acolo unde există. Și cum spuneam într-un comentariu anterior, citînd (din memorie) un clasic \"o singură metaforă poate face un poem deosebit. A doua, deja îl banalizează\". Te-aș ruga să mă crezi pe cuvînt (pentru că de convins nu pot) că nu i-am dar nici un leu criticului citat de mine să scrie ceva despre lirica mea. Spre rușinea mea, nici nu-l cunosc decît din scrierile domniei sale. Dar asta nu înseamnă că trebuie să-l iei în serios, fiecare are dreptul la opinie.
Cu mulțumiri,
Liviu
Anne-Marie - lipsa de comunicare, ai dreptate. Onorat de trecere.
Între timp am operat modificări în text, dar asta nu înseamnă că-i crește valoarea.

Ai o poezie densă, puțin cam încărcată, și o idee destul de greu de urmărit. Însă am găsit aici cîteva imagini puternice, tușe sigure ale unui poet aș zice deja format. Mi-a lăsat o impresie plăcută, voi mai reveni pe textele tale.

Veronica, trebuie să recunosc faptul că am plecat de la niște întîmplări reale. Bine, asta nu face neapărat din textul meu o proză de calitate, e mai mult un fel de jurnal romanțat. Există acea asociație, a existat și acel scriitor, scaunul lui este și acum neocupat, există și lumînările, și volumul editat postum. Ba chiar și unele întîmplări încă nedeslușite, asupra cărora nu mai insist. Simțeam nevoia să scriu textul ăsta chiar dacă nu voi revoluționa literatura română cu el. Onorat de trecere și semn.