Liviu Nanu

Greșeli în text. Te rog, corectează

Eu cred că este o poezie frumoasă și tristă, și chiar dacă Silvia vede locuri comune sau clișee, acestea sînt de fapt niște teme expuse de-a lungul timpului de diverși autori, pe site. Important este ca preluarea să nu fie identică și dacă este posibil la un nivel estetic superior, comparație nu pot face, nu cunosc textele de la care se presupune că ai plecat. Dar în istoria literaturii sau a muzicii s-au mai întîmplat astfel de lucruri, să ne aducem aminte de istoria cîntecului \"House of the rising sun\", de exemplu.

Adrian, nu pot (și nici nu mi-am propus) să mulțumesc pe toată lumea cu poezia asta. Eu îți rămîn îndatorat pentru timpul pierdut în pagina mea, la încercarea mea liricoidă.
bazil - asta e...știm cu toții că peste tot sînt grupuri literare, care-și promovează apropiații, iar capitala poate fi un exemplu. Întotdeauna a existat un centru și o periferie, dacă nu ești acolo unde apar revistele și se editează cărțile, aproape că nu exiști. De cînd cu internetul însă, lucrurile s-au mai schimbat, aici nu există centru și periferie, iar grupul este mult mai mare, alcătuit din mici grupulețe, dar feed-backul ajută la promovarea creației. Ce spui tu e valabil pentru literatura tipărită, unde trebuie să dai din coate puternic sau să fii al dracu de bun ca să te ia cineva în seamă. Nu vezi că premiile și le împart de regulă între ei, pe bază de reciprocitate? Orice s-ar spune, aici e mai mare libertate, am văzut scriitori recunoscuți luați la bani mărunți, lucru care nici nu s-ar concepe într-o revistă (unde există niște redactori care triază materialele și publică ce vor ei fără să dea nimănui explicații). Dar m-am lungit prea mult, mă bucur că ți-a plăcut, dacă ți-a plăcut. Chiar ți-a plăcut?

Florin, felicitări pentru fabulă și pentru premiu! Ai dreptate, citită aici, pe agonia, poezia ta capătă conotații noi, dar de fapt este un adevăr general valabil, și nu numai în viața literară.

Deci în primul rînd
a) Elena, în fiecare clipă este un eveniment. Din păcate nu avem o sticlă de șampanie la îndemînă. Și dacă am avea, ar fi o veselie... generală. Onorat de comentariu.
be) Claudiu, am două variante:
1. am înțeles eu greșit
2. am înțeles bine
Se pare că prima e valabilă, dar mă bucur că mai am credit în fața ta în ceea ce privește capacitatea mea de a zîmbi. Da, mi-am refuzat cîteva texte, nu pentru că aș avea supărări pe oarecine, dar cred că ar cam fi cazul să-mi reevaluez întreaga \"operă\" (ah, Doamne, ce frumos sună :) ) poetică. Și eventual s-o administrez altfel.

Aceste cuvinte ne doare. Adică cum să te omoare?
Te rog, încearcă să schimbi versul doi, dar dacă ție, la a doua recitire îți place cum sună \"căci pașii\" sau \"inima mea-s\", eu nu mai zic nimic.

Elena, scuze pentru întîrziere, sînt onorat de trecerea ta pe aici și de comentariul lăsat.

Se poate, Claudiu. Dar cred că (poți alege una din trei sau toate variantele):
1. ai evoluat tu, au crescut pretențiile tale, iar eu scriu la fel sau poate mai slab.
2. nu mai scriu comicării.
3. mă adresez altui public.

Mulțumesc pentru sinceritate. Și îmi pare rău că te-am plictisit.

A-ți?

În suplimentul cultural \"Foaie pentru minte, inimă și literatură\" editat de Gazeta de Transilvania, nr. 4 din 11-12 martie, 2006, am plăcerea să citesc la rubrica \"Poesis\" poezia \"Slujba de noapte\" semnată de colegul nostru Vasile Munteanu. Felicitări!

Aștept continuarea, sună bine pînă acum.

Ancuța dragă, se pare că gogoșarii mei au fost bolovănoși și au lovit prin ricoșeu. Dar află că nu sînt înverșunat, observ însă că unora le lipsește total simțul umorului. Mă voi transforma ușor, ușor în personajul negativ, al site-ului, vin apărătorii dreptății și ai onoarei să mă alunge. Iar adăpost nu am, se vede treaba că sînt mult mai mulți supărați decît mulțumiți, deci sînt singur în calea fraților care îl au pe Dumnezeu de partea lor, iar eu după cum vezi, nu. Voi pleca de aici rușinat și cu coada între picioare, cu sacul meu de gogoșari după care fug iepurii și păsăricile satelor rurale din țărișoara noastră. Dar tu mă vei înțelege, draga mea, și știu că în inima ta voi găsi întotdeauna un colțișor cald, chiar fierbinte în care să mă refugiez. Adio lume crudă! îmi voi lua micile și neinspiratele mele versuri, le voi pune lîngă ce-a mai rămas din gogoșarii aceia în curs de ofilire și-mi voi vedea de drumul meu lung și (deocamdată) pustiu. Pune de-o cafea.

Ludmila, faptul că ți-a transmis ceva poezia asta demonstrează că n-am scris-o degeaba. Mă bucură trecerea ta pe-aici, știi bine ce mult contează pentru mine o părere obiectivă și denită de la un profesionist.
emilian, nici nu trebuia un comentariu elaborat, cîteva cuvinte sînt suficiente de cele mai multe ori pentru a-ți exprima o stare. Tu le-ai găsit și pentru asta mă simz onorat.

Ce pot să spun? Onorat de trecere și mă bucur că a plăcut cuiva. Mai ales unei persoane cu pretenții atît de înalte și greu de mulțumit.

Ioane, ai dreptate, poezia de nișă, pentru cîțiva. Alea, de regulă nu sînt însteluțate și au număr de vizionări evident mai mic decît altele. Ca aceasta de pildă, care însă a avut norocul să fie scoasă în față de un editor.

Mie mi se pare o mică bijuterie, chiar dacă la prima lectură ceva nu mi-a sunat bine, prin prima strofă. Sînt convins că fiecare cuvînt e pus acolo unde trebuie.

Cred că este un text interesant. În ciuda unor rime facile (casă-masă, soartă-poartă), poezia are un ritm frumos și curge lejer. Am remarcat prima strofă, autorul își aici măsura talentului său.

Ce te legi de-a mea găină?
Că nu are nicio vină
Fiindcă eu (ca orice domn)
N-o mănînc...o trag de somn

Sile, am bănuiala că nu eu sînt cauza fericirii tale, dar nu pot decît să mă bucur pentru tine, cum m-aș bucura pentru mine.

Iulian, Mariana - onorat de trecere și semn.
Ela - dinde este firesc, dedin era deja adjudecat. La bună citire.