am să deschid o sticlă

foarte faina poezie.
mi-ar place si mie sa ma simt odata cineva...

Ce pot să spun? Onorat de trecere și mă bucur că a plăcut cuiva. Mai ales unei persoane cu pretenții atît de înalte și greu de mulțumit.

interesant acest poem in care starea de revolta se impleteste cu tristetea si unde asa de-al dreacului autorul mai adauga si o lacrima, dar fiindca e om in toata firea o denumeste subtil: \"în felul acesta maschez picătura/ce-mi tremură în ochiul drept\" si ii gaseste si o explicatie:\"de la curent desigur\" iar sticla asta de sampanie e deschisa dintr-o stare de nervozitate, dintr-o stare de nestare, cand faci lucruri aproape mecanic, de exemplu, torni o \"picatura pe covor pentru mortii care au fost si care vor mai fi\" ca apoi sa urmeze foarte sugestiv si foarte frumos versul: \"sînt cele mai discrete personaje pe care le cunosc\". nimic mai adevarat.starea aceasta se datoreaza si faptului ca nu este las pentru a se sinucide, dar nici nu o poate accepta situatia asa cum este. Pe langa toate acestea se mai adauga si un pic de spaima sau frica, pentru a fi meniul complet, exprimata in ultima strofa.mi-s cunoscute toate sentimentele astea sugerate in poezie sau le simt acum cand citesc, oare de ce?

Picatura din ochiul drept... de la curent desigur. Nici nu as fi crezut altceva. In lo de comentariu elaborat, las o simpla reactie umana: da, mi-a placut pe de-a-ntregul, cu tot cu expreiile frantuzesti. A la votre,
Emil

Ludmila, faptul că ți-a transmis ceva poezia asta demonstrează că n-am scris-o degeaba. Mă bucură trecerea ta pe-aici, știi bine ce mult contează pentru mine o părere obiectivă și denită de la un profesionist.
emilian, nici nu trebuia un comentariu elaborat, cîteva cuvinte sînt suficiente de cele mai multe ori pentru a-ți exprima o stare. Tu le-ai găsit și pentru asta mă simz onorat.

nu stiu ce cutie postala mi-a zbarnait din mers ca s-ar putea sa nu ma mai incanti cu umorul tau fin pentru o vreme around. mi-ar place sa cred ca nu este asa.

scuza-ma ca-ti scriu asta aici dar pur si simplu trebuia sa iti spun.

Se poate, Claudiu. Dar cred că (poți alege una din trei sau toate variantele):
1. ai evoluat tu, au crescut pretențiile tale, iar eu scriu la fel sau poate mai slab.
2. nu mai scriu comicării.
3. mă adresez altui public.

Mulțumesc pentru sinceritate. Și îmi pare rău că te-am plictisit.

Am deschis o pagină vituală de poezie, nu că ar fi vreun eveniment, uite-așa, de-a dracu, chiar știind că n-o să mă simt cineva. Dar m-am simțit, domnule! Sunt chiar cineva pentru că, fără să știi, mie mi te-ai adresat! Am să deschid o sticlă de șampanie pentru că poezia asta e un eveniment! Pentru mine.

liviule m-ai inteles gresit, am fost \'activ\' pe site in ultima perioada si am vazut ca ti-ai retras o gramada de texte si am ramas cu senzatia ca o sa pleci sau o sa ramai si nu o sa mai scrii deloc. nu am facut altceva decat sa-mi exprim parerea de rau in comentariul anterior si nici de cum sa apreciez eu ca vezi doamne nu mai scrii tu bine, ce naiba.
:)

Deci în primul rînd
a) Elena, în fiecare clipă este un eveniment. Din păcate nu avem o sticlă de șampanie la îndemînă. Și dacă am avea, ar fi o veselie... generală. Onorat de comentariu.
be) Claudiu, am două variante:
1. am înțeles eu greșit
2. am înțeles bine
Se pare că prima e valabilă, dar mă bucur că mai am credit în fața ta în ceea ce privește capacitatea mea de a zîmbi. Da, mi-am refuzat cîteva texte, nu pentru că aș avea supărări pe oarecine, dar cred că ar cam fi cazul să-mi reevaluez întreaga \"operă\" (ah, Doamne, ce frumos sună :) ) poetică. Și eventual s-o administrez altfel.

excelenta, maitre.(accent frantuzesc, evident, buze tuguiate si sorbitura delicata, cu degetul mic ridicat, chiar si de pe paharul de plastic.)

merde, ce bine-ai scris-o.
sincer, liviule.
imi place de la cap la coada, curge, spumoasa, bolboroseste, bulbucei marunti de pe fundul fiecarui pahar se ridica incet dar cosntant pana la buza (aceluiasi fiecare pahar).
si-apoi pic pic
pe covor.
cu miscarea aceea gratioasa, de maitre sabreur.

nu, mai bine ma opresc aici.
si o recitesc.
de mult ce-mi placu.
si, zau, nu ma dau stilista.

Iată, Florina dragă, la ora asta tîrzie a sfîrșitului de săptămînă, stau cu o cană de ceai pe birou (din care, evident sorb cu înghițituri mici)și mă gîndesc la gustul șampaniei (chiar și în pahar de plastic) și la tot ce mai presupune asta. Chiar dacă nu te consideri stilistă, fă-mi favorul de a te aprecia așa cum îmi place mie. Onorat de trecere.