Liviu Nanu

Care e problema?

Bravo boierule, o ziseși!

a. A apărut Manifestul noii grupări literare, sau mă rog, doar un fragment. Se numește \"boierismul\" și imediat au apărut reacții, unele de aprobare altele de dezaprobare altele de-a dreptul hilare de tipul \"nu ne vindem țara\". Eu cred că am tot dreptul să fac parte din mișcare, burta mă recomandă, așa cum spunea și un comentator, referindu-se la boieri. De-acum înainte voi avea pretenția să mi se spună \"boier Anton\". Trebuie însă să-mi fac rost de o narghilea. Poate după ce-mi vînd mașina...
be. cînd un tip îți face cinste prima dată cînd îl cunoști, nu e ceva foarte ciudat. Cînd însă la a doua întîlnire repetă gestul și îți povestește cîte afaceri învîrte și cîți bani are la chimir, să te aștepți ca la următoarea întîlnire să-ți ceară niște bani împrumut \"doar pînă mîine\" sau să-ți facă o propunere de tip sexual. Cu primna situație m-am întîlnit (o dată chiar m-am păcălit), despre a doua mi s-a povestit, dar am crezut pe cuvînt.

O carte deosebită, atît prin conținut cît și prin aspect. Și grafica la fel.

E prima stea pe care o dau după doi ani (sau pe acolo). Salut inițiativa și sper să nu ne oprim doar la teorie.

Dan, onorat de vizită și comentariu.
Djamal, problemele tehnice te-aș ruga să le pui pe office@agonia.net, nu sub textele altora.
Stimate domnule Păcală Viorel, cu regret vă spun că nu am scris pe placul dumneavoastră, și probabil nici de-acum înainte n-o voi face, cu riscul să nu intru în istoria literaturii române, iar comparația cu Marin Preda, deși mă onorează, e totuși deplasată. Să nu uităm că nici \"moncher\" nu este agreat de toți, are un segment de cititori, e drept nițel mai mare decît al meu. Deci nț, no nimeriși. No!

domnule Răzvan Ducan, probabil că la acele puseuri mă gîndeam și eu. Semnul lăsat de dumneavoastră mă onorează.
Adrian, nu pot să te învăț și cred că în materie de sentimente nimeni nu poate învăța pe nimeni. Mă bucur că ți-a plăcut pseudo haiku meu.

Daniela, dar poți să organizezi tu un cenaclu acolo. Pe urmă ne inviți și noi venim :)

Ioana, eu cred că e bine ca numai trei versuri să dea naștere unor interpretări diferite. Adică e bine ca fiecare cititor să înțeleagă sau să simtă diferit.

vorbeam cu Silvia mai devreme și depănam amintiri de la Chișinău. Am cunoscut-o și eu pe Steliana, ba chiar i-am parodiat cartea (Pubela din Calea lactee) într-un poem. Era tare exuberantă, vorbea mult, oriunde întorceam privirea îi vedeam fața zîmbitoare. Acum am înțeles și eu graba ei de a scrie, de a da totul cît nu e prea tîrziu. Nu mai știu ce scriitor spunea: \"scrie, ca și cum ar fi ultima ta zi pe pămînt\". Și poezia Tamarei merge pe aceeași idee, dar cred că trebuie să ai organ pentru poezie ca s-o poți înțelege. Și multe, foarte multe lecturi. Eu am înțeles-o pe jumătate, lecturile mele sînt insuficiente.

Andreea, nici eu nu puteam explica mai bine. Ai prins esența, tîlcul poeziei mele. Așa cum și eu am crezut că surprind ceva neobișnuit, mai mult decît un fotograf inspirat. Onorat de prezență și blitz.

mie mi-a plăcut poezia asta, poate pentru că m-a făcut să caut peste tot date despre doamna în cauză, care te iubește, mă gîndeam că e o iubăreață, pe mine de ce nu m-ar iubi? Pînă la urmă dădui de ea (cu ajutorul autoarei) așa că mă lămurii. Nu e vorba în poezie de dragoste, e vorba de durere metafizică aici, care tot un fel de sentimente amestecate s-ar zice că avem. Și atunci m-am luminat: da, plouă la Chișinău, e toamnă, frunzele au îngălbenit și cad, oamenii sînt buimaci, poeții mai rău, că ei simt toate astea mai profund.

Ionuț, bine că nu mi-ai dat notă, după obiceiul tău (prost dealtfel). Eu aș propune lui Radu o schimbare de regulament. Textele la care autorul nu acceptă comentarii să fie trecute automat în pagina lui de autor, asta înseamnă că respectivul nu e interesat de părerile altora, folosește site-ul doar ca depozit virtual. Sau să li se interzică comentarii la textele altora. În rest numai de bine, mulțumesc pentru lecția de poezie.

Florina, cînd creștem începem să mimăm sentimente, așa și fotografia, surprinde o clipă, o atitudine, o emoție poate. Dar este aceea autentică? eu nu am un răspuns.

Stimată autoare, am rugămintea de a scrie cu diacritice, conform regulamentului acestui site. De data aceasta le-am pus eu pentru a-l putea proba, dar să nu vă așteptați mereu la aceeași atitudine.

ideea acestei poezioare mi-a dat-o un copil de 4 ani, care așa mi-a răspuns cînd am vrut să-l fotografiez \"nu acum, fotografiază-mă cînd mă îndrăgostesc\". Onorat de trecere și comentarii

Pe versurile lui Nichita mai cîntă și Maria Gheorghiu, eu știu două piese, dar poate sînt mai multe.

și totuși cineva a modificat titlul, scria \"putera\", lipsea \"e\"-ul. dar ce mai contează, oricum era un amănunt.

E un poem bun, finalul însă cred că ar trebui modificat. Dar tot în manieră optimistă, m-am săturat de tristeți metafizice.

Sigur că sînt de acord. Noțiuni și idei. Un fel de plastilină sau materie primă pentru spirit. Dar mai sînt și sentimentele, nu? Și e bine că ne punem întrebări, chiar dacă de cele mai multe ori nici nu avem răspuns la ele, și mai mult intuim.
Uite, Nexus (că acum sînt nostalgic) avea niște idei bune acum vreo 3 ani. Ce-o mai face? Mai scrie? mai citește? Mai intră pe agonia?