Liviu Nanu

Adrian, devin fără să vreau nostalgic. Ce bun era balonzeidul, fulgarinul sau canadiana... Canadiana nouă, bineînțeles, vorba cîntecului.

În niciun caz, dar (subliniez) în niciun caz să nu te dai cu capul de pereții clădirilor cu bulină roșie.

Silvia, acum cîțiva ani eram pe malul Dunării cu cîțiva prieteni. Unul dintre ei, vînător, ne-a luat într-o seară la \"pasajul de rațe\", adică rațele care traversau Dunărea din Bulgaria. Și el ne spunea că seara, cînd privești pe cer, toate lucrurile ți se par mult mai mari, țînțarul cît o rață, rața cît un măgar. Mi-aduc aminte că am așteptat cam o oră și mi-am tot adus aminte de bancul ăla cu pisoiul. În final am plecat \"azi nu trec\" ne-a explicat el. Cu America e altă chestie, dar asta e o discuție care își trage seva din altă parte.

Dacă genu spune „scrumbi”
Eu de ce să nu mă „bumbi”?
C-ar putea, Doamne ferește
Să mă creadă lumea pește

Era un banc: un tip întră într-o farmacie. Apar două farmaciste tinere. Ce doriți? îl întreabă ele. Aveți pește? Vai, nu avem așa ceva. Bine, de azi aveți.

Cîinele moare de drum lung și prostul de grija altuia. E bine că manifestul n-a trecut neobservat, vorba aia (de la Andrițoiu citire) \"înjură-mă, dar nu mă ignora\". Cred că este evenimentul literar al anului 2006, măcar prin consecințe. Și va mai fi lansarea antologiei la Gaudeamus, dacă nu ne mai amînă editura aceea celebră.

În general nu-mi place să încadrez textele citite într-un curent sau altul și nici acum n-aș face-o, însă după lectură am definit poezia ta ca onirică. Și să nu mă contrazici, de fiecare dată cînd vorbim pe ym îmi spui că ți-e somn. La secretar de redacție m-aș băga eu dacă aș ști spaniola. De fapt știu ceva, uite Holas! și Ole! Observ reluarea unei teme, mai precis a unui personaj verde cu buline galbene (sau invers), probabil ți-ai propus un ciclu de poeme pe această temă. Succes!

Bun eseul dumneavoastră. Ar trebui citit de cît mai mulți.

Florina, de cînd te știu pe site, am observat că ai influențat mulți autori tineri, ești un fel de editor fără patalama. Te-ai mai și ciondănit, însă mereu cu argumente. Prin urmare, să n-o mai dăm după cireș, dialogul cu tine face bine oricui. Oricui nu i s-a urcat la cap literatura, adică. Iar discreția ta este o calitate pe care n-o depășește decît stilul, doar ți-am spus la Iași că ești stilistă, cum sorbeai tu din băutura aia exotică al cărei nume îmi scapă.

Vreo trei versuri în plus spre final, dar asta nu schimbă impresia frumoasă rămasă în urma lecturii.
Am remarcat (printre altele, desigur) ultimul vers al strofei a doua

Chiar azi dacă dorești, Sorine
Statuia mea ți-o dau în dar
Cu tot cu burtă. Dar mai bine
Ia una de parlamentar.

Cred că ai fi putut evita \"ci_ci\" din prima strofă. Strofa a doua în schimb face toți banii, am remarcat în special strigătul din final.

Scurt și frumos. Am remarcat finalul \"sufletul meu ca un corn
unde numai tristețea răsună \"

Iată că încep să se separe apele. Într-un fel era de așteptat. Îi dau dreptate lui Dan, și eu am întîlnit persoane care se temeau că vor \"alungate\" de pe site. Acum, de la vorbe la fapte, e un drum derstul de anevoios, evident urmează și alte mișcări, cum ar fi o revistă care să susțină, prin materialele publicate, acest testament literar. Eu, așa cum am mai spus-o, susțin acest demers, l-am susținut din momentul în care am auzit de el, deși nici eu n-am citit manifestul în întregime decît atunci cînd a fost făcut public, hai să nu mint, cu cîteva ore înainte. Reacțiile adverse vin din alte frustrări, mai puțin literare, pentru că manifestul nu spune decît lucruri de bun simț. Sînt indivizi care urmăresc conflictul din poziții personale, dar și alții care vin aici de bună voie sau trimiși de alții doar pentru a face zîzanie, noi îi știm. N-am văzut pînă acum pe nimeni să conteste această inițiativă cu argumente, de fapt să contești o inițiativă este un semn de prostie, poate doar unele chestiuni de exprimare.

Florina, rămîn dator, am urmat indicațiile tale și am schimbat imaginea, parcă e mai bine acum. Onorat de trecere, mă bucur că ți-a plăcut, știi că țin la părerea ta, tu vorbești în general puțin dar bine și la obiect.

Ionuț, poezia ta nu are diacritice și așa cum scrie în regulament, aici e locul ei, pînă o repari.

O autoare de pe site, corectează un alt autor în legătură cu folosirea pron. rel. \"care\", o nucă tare pentru mulți. Dar ce să mai spunem de domnul Tăriceanu care mereu îmi zgîrie urechile cu asta? Hai, o dată nu se pune (și spălată e ca nouă) mai scapă omul, dar domnia sa, ar trebui să fie un exemplu. Oare și-o scrie singur discursurile?

Frumoasă poezie. Ai scris ca o baroneasă. Că boieroaică nu-mi permit să-ți spun, știu că te-ar deranja.

Narcisa, eu citesc destul de mult pe site, uneori las semn, alteori nu. Depinde și de autor, cîteodată am senzația că nu simte nevoia prezenței mele pe textul lui. Nu e vorba de tine, firește. Te-am citit și pe alte site-uri să știi.

Daniel, ai dreptate, textul merită recomandat. Totuși, fiind vorba de un articol, cred că e mai bine ca această decizie s-o ia Radu Herinean sau Paul Bogdan. Și mai cred că ar trebui însoțit de o imagine, altfel nu poate intra pe prima pagină.

încercasem cîteva răspunsi așa interesante, dar la final m-am gîndit să nu le pierd și să le salvez. însă am incersat o tastă, în loc de ctrl + C am apăsat ctrl + V așa că s-au pierdut în virtual.
ziceam cam așa: Lui Adrian - am găsit o cutie de viteze de Audi în șase trepete, s-o potrivi la motorul meu din \'78?
Emilian, poza e mare pentru că n-am știut s-o fac mai mică, dar dacă ție îți place așa o las. Clișeu dogmatic nici eu nu știu ce înseamnă, dar am auzit pe unii mai deștepți și mi-a plăcut cum sună. Sună mișto șucar, nu?
Dan, și mie îmi place Sorescu, știu și poezia citată de tine. E 70 e DN 6, pe numele de domnișoară, care acum, în plină toamnă îți rezervă surprize interesante și situații inedite reprezentate prin diferiți indivizi care merg (din cauză de tulburel, desigur) spre Vest, spre Est, sau pe linia continuă.
Felix, vezi că pentru tine, și doar pentru tine, dragul meu, am pus un p.s. la poem.
Ioana, cînd cineva vede o singură calitate unui text de-al meu, mai ales ironia de care amintești, așa mă înfior. Și am senzația din prima strofă, adică mă simt onorat de prezența ta aici. Și a celorlați, desigur.