sunt melancolică prințule

\"a trecut o umbră blondă și așa am aflat că e dimineață\"....
\"dar cui trebuiesc eu prințule\"

Poezia ne rosteste ne magaie sufletul ne lumeste...iata ca rostirea imblanzita... aromele tristetii si umbrele printului invie poemul.. poate \"dacă ajung să adorm rezultă că niciun războinic nu m-a răpit\"...poate o clipa ceva in acest vers nu imi da pace... dar cred ca in fond poemul in totalitate incanta... sa uitam cuvantul... Uln

Un ultim vers descurajant, dar și pretențios în același timp. Versul care-mi place mie și care dă măsura talentului Silviei Caloian, acesta e:
\"a trecut o umbră blondă și așa am aflat că e dimineață\"

Mă tem că e ceva prea confuz în aceste trei rînduri:
\"prin toate oglinzile casei mele aleargă la fel întrebările
eu le permit până cad obosite
și nu mai vor\"

În fine, plăcut și la a doua lectură.

Frumoasă poezie. Ai scris ca o baroneasă. Că boieroaică nu-mi permit să-ți spun, știu că te-ar deranja.

Multumesc, tuturor, de impresii, de pareri.
ce sa zic, Uln? Sunt patetica, lirica; ma las aici si incerc sa merg mai departe.
Am refacut, Nicolae, ma deranja si pe mine, cumva, randul acela. Am scris fara sa gandesc, stii, uneori chiar ma bucur ca nu sunt o calculata: nu as fi stiut ce e fericirea.
Liviu Nanu, am ras cu pofta si nu am voie ca sunt la o varsta critica si se fac riduri din cauza rasului si ingrasa rasul si chiar nu iti pot citi comentariul fara sa rad! :)))) Vaaaaai! am uitat ca sunt melancolica si chiar sunt! (asta in timp ce tu decalri ca ai fi \"scrumbie\" :D)

\"a trecut o umbră blondă și așa am aflat că e dimineață\"

Mă simt norocos că pot să citesc, motivul e pus între ghilimele mai sus.

Noroc bun
MA