Poezie

epopeea lui LIM

fragment

1 min lectură·8 februarie 2014

Mediu

rătăcind prin pustiul Africii cu ochii împăienjeniți

și buzele arse de sete

văzu LIM oaza aceea spre care înainta de cîteva ore

picioarele îl trădau lăsînd moliciunea

să-i scapete trupul și coatele deveneau tălpi

oaza se îndepărta printr-un salt atunci cînd privirea

încerca să aprecieze distanțele

căzu pe spate văzînd soarele ce acoperea întreg cerul

și se rugă ca moartea să nu fie mai dureroasă

decît viața

minunile nu se țineau departe de LIM

și mîna aceea negricioasă

picăturile de apă ce îi înmuiară buzele

prosopul cu care îi acoperise fața

zîmbetul lui Etiopiu asemeni zîmbetului lui Dumnezeu

nu erau decît firescul vieții de semizeu

iar LIM acceptase deja nemurirea

chiar jurase cîndva că niciodată nu va lua în deșert

numele Domnului

iată-l pe LIM călărind o cămilă

înainte-i și înapoia-i un șir lung

caravane cu mirodenii îndreptîndu-se spre ținulul Keniei

și cea mai de preț marfă tămîia binemirositoare

ofrandă marelui Graal

002.662

Liviu-Ioan Muresan. “epopeea lui LIM.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/liviu-ioan-muresan/poezie/14043911/epopeea-lui-lim

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.