Poezie
O mare minciună
2 min lectură·
Mediu
fiece clipă oricît de rotundă ar părea
chiar și clipa spre care întinzi arătătorul să o spargi
nu e doar balon de săpun
filmul vieții are o infinitate de imagini pe secundă
de aceea e infinit
numai filosofia tîmpește simțurile
și credința perfidă că există în toate început și sfîrșit
adunat-am generație după generație informații eronate
pe care ne-am pietrificat raționamente
predăm copiilor la școală aberații
formăm visători ai nulității
și ne convine
să pășim pe trepte imaginare
morții nu sînt morți știu asta cei care vizualizează scenă cu scenă
cei care nu lasă filmul să tragă pagină peste pagină
iar în viteza aceea infinitul să devină finit
!iată raționamentul
pe care inițiații îl stăpînesc și rîd în sine
privind necunoașterea și zbuciumul
!iată fața tristă a lunii
de neatingerea soarelui
clipa în care gheara se strînge în jurul gîtului
la fel de infinită ca fiece clipă
țipătul secvență cu secvență pătrunde ipostazele multiple are timpanelor
arătătorul înfipt de miloane de ori
în milioane de baloane de săpun
efectele și cauzele infinite un ciclu
!iată nu e moarte nu e viață
doar un tremur universal și o constatare
a fiecărei oscilații
nu emiteți idei
acestea sînt multiplicare infinită
cu rezultate infinite
și copiii învață toate secvențele
aleatoriu
pentru înțelepți tăcerea
acestora le spun că nu e tăcere
e doar răsunetul unui ecou care se amplifică
spre început și sfîrșit
pericolul naște lumi pentru meditații profunde
neînțelesuri
filosofia nu e filosofie ci o secvență de filosofii
invadînd spațiul timpul mințile și nemințile
altfel infinitul nu ar necesita minus infinit
nici moartea viață
nici Cuvîntul tăcere
țin în palmă un șoarece mort
și asta îmi certifică
teoria
001789
0