Poezie
transcendentală
1 min lectură·
Mediu
privea cum i se scurge urina
ca o lună topită pe cearceaful alb
pata precum soarele spre apus
căpăta consistență
se ridică scoase din vene acele
ultimii pași sînt atît de frumoși
ca un astronaut străbătu salonul
întinse mîna spre ușă și căzu
se va deschide
se va deschide
lumina precum o lună topită
se stinse încet
001.739
0