Poezie

Roki

1 min lectură·5 august 2011

Mediu

Roki e prietenul meu și mă mîndresc cu asta

de cîte ori am ocazia amintesc de el

are un tatuaj pe omoplatul drept un fluture mare albastru

pe fiecare aripă o femeie care privită de aproape

e o floare ofilită într-o poziție ciudată

pe Roki îl cunoaște tot orașul

de la paișpe ani s-a remarcat

n-a stat la pîrnaie niciodată chiar dacă e temut

are prieteni

și unul dintre ei sînt eu

într-o zi mi-a făcut cinste cu o bere

de atunci toți clienții barului mă salută cu respect

mă întreabă ce mai face Roki

și-mi fac cinste cu o bere

le povestesc de relația mea strînsă cu Roki

bem pînă cînd barmanița (care știe bine poveștile)

ne invită afară după ce a ridicat toate scaunele pe mese

se zvonește că Roki a plecat în Spania de cîțiva ani

zic unii că și-a luat o insulă exotică și-a făcut o vilă

și se lăfăie cu femei frumoase

confirm

chiar dacă am fost de față cînd l-au băgat în pămînt

prietenul meu galben

s-a stins în brațele mele

și mă mîndresc cu asta

noaptea cînd inventez povești

002.281

Liviu-Ioan Muresan. “Roki.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/liviu-ioan-muresan/poezie/13986392/roki

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.