Poezie

pași

1 min lectură·14 martie 2011

Mediu

se trăiește încet cu răsuflarea ascunsă într-o scoică de piele

care se umflă sub buza superioară

ea nu se umflă tare să nu devină fața balon

pericolul înălțării apare de unde nu te aștepți

și tot de liniște posedăm două picioare facem pași mici

chiar și atunci cînd alergăm

dar viața nu ține de asta

am văzut un măr pe jos l-am rostogolit cu piciorul

și o mare jenă m-a cuprins

dacă înăuntru trăia liniștit un vierme

cum ideile acestea în creier

și inima bate prea tare face vînt femeile au părul lung

dacă în palmă aș avea o pîlnie în care să vorbesc pînă ce mîna ar crește

peste ureche

m-aș acoperi de cuvinte și m-aș acunde

dar pe aici trece un pîrîiaș

se trăiește atît de încet încît viața pare acoperită

de cele mai mărunte tresăriri

aburul pămîntului se ridică doi centimetri

și mă împiedic adesea

și noaptea trecută am visat

numărul nopților precum o carte de povestiri fantastice

numărul filelor

cît zilele anului înmulțite

002.110

Liviu-Ioan Muresan. “pași .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/liviu-ioan-muresan/poezie/13974639/pasi

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.