eu nu am țipat la naștere

Îmi plac ultimele trei versuri. Au, cu adevărat, un mesaj filosofic. Se poate discuta la nesfârșit, pe exemplul unei întregi vieți, despre ceea ce înseamnă acel „ zâmbet, în așteptarea reacției viitorilor vecini”. Acel zâmbet poate anticipa bunătate, dar și atenționarea „viitorilor vecini”, cum că nu le vei permite… Eu aș fi formulat altfel versul al doilea, din acest trial, să-l fac nu neapărat mai sarcastic – l-aș comprima, lăsându-i cititorului libertatea să-l umple cu sensuri, astfel: „am schițat doar un zâmbet”, pentru că – după părerea mea – textul actual, „doar mi-am mimat țipătul printr-un zâmbet” îi risipește efectul… Și-ncă ceva: caută și redu din termenii tehnici („țeavă”, care se repetă, „calorifere” – imaginea „sânii calorifere” chiar deranjează, nu crezi?, „confort”). „Pillat e un mit în care nu cred de la primul picur de lapte” e mai corect spus: „Pillat e un mit în care n-am crezut de la primul…”. În rest, poezia reușește să redea atmosfera, și e chiar interesantă. Ar putea fi amplificată. Frumos!

Ați făcut aici cîteva remarci de care voi ține cont. Mulțumesc pentru comentariul amplu și binevenit.
LIM.