Jurnal
Soarta poetului
1 min lectură·
Mediu
Să vii de la Eminescu spre Dumnezeu
Nu e o mai mare onoare
Deschizi buzele, rostești în limba Poetului,
Închizi buzele, rostești în limba Domnului,
Babilonul e doar în trafic,
În simțire e liniștea,
Nu plîngeți soarta poetului,
El trăiește alături
De cei ce înțeleg vorbele.
074.568
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Liviu-Ioan Muresan
- Tip
- Jurnal
- Cuvinte
- 46
- Citire
- 1 min
- Actualizat
Cum sa citezi
Liviu-Ioan Muresan. “Soarta poetului.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/liviu-ioan-muresan/jurnal/1818950/soarta-poetuluiComentarii (7)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Desigur, e vorba de gânduri!
0
Cred ca sintem coplesiti de aceasta plecare. Noi vom mai fi aici, cei vii, masura nu are insemnatate.
Prieteneste, LIM.
Prieteneste, LIM.
0
Memorabile versuri despre adaugarea la neamul sau cel vesnic, a celui care a fost o mare constiinta a tuturor romanilor..Desigur,Razvan,marile constiinte nu se imbraca in mode efemere si n-au ce cauta printre snobi.Regretam cu totii plecarea dintre noi a fratelui nostru VIERU,dar lupta lui s-a incheiat frumos, ca o dedicatie in cinstea celui care i-a fost ideal si drapel.
0
,,Daca visul unora a fost ori este sa ajunga in Cosmos,eu viata intreaga am visat sa trec Prutul,,
,,Sunt iarba,mai simplu nu pot fi,,-epitaf
,,A fi simplu nu este o treaba usoara.A fi simplu inseamna sa mori cate putin in fiecare zi,in numele celor multi,pana cand te preschimbi in iarba,,
GRIGORE VIERU
0
frumos și curat gândul acesta.numai așa poate reușim să înțelegem să iubim să prețuim...bravo Liviu
trist este că slujim înțelesul de cele mai multe ori numai atunci când înaintea lui umblă plecarea
trist este că slujim înțelesul de cele mai multe ori numai atunci când înaintea lui umblă plecarea
0
Ion, citatele acelea te ung la inima.Mai ales cel cu trecerea Prutului.
Florian, din pacate asa este. Dar tristetea plecarii e cea care ne face sa plingem cuvintele.
Va multumesc de semn.
LIM.
Florian, din pacate asa este. Dar tristetea plecarii e cea care ne face sa plingem cuvintele.
Va multumesc de semn.
LIM.
0

În cazul lui Grigore Vieru s-a făcut o excepție. L-a chemat la el nu Dumnezeu ci Eminescu. Nici el nu credea să-nvețe a muri vreodată!