Mediu
Lecturile publice-atitudine de fițe. Certitudinea îndepărtării cititorului.
Poeții, scriitorii, chiar criticii literari se străduiesc să fure aura glorioasă a actorului.
Dacă ceea ce scrii reflectă realitatea nu ești decît un jalnic ziarist. Literatura presupune ficțiune. Scriitorul e prin definiție vizionar.
Videopoemul-un kitsch cu adevărat stupid. Stupid pentru că încearcă să subtitreze o imagine, de cele mai multe ori lipsită de orice doză artistică, într-un limbaj de cele mai multe ori poetic. Poeticul e suficient sieși.
023.381
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Liviu-Ioan Muresan
- Tip
- Jurnal
- Cuvinte
- 75
- Citire
- 1 min
- Actualizat
Cum sa citezi
Liviu-Ioan Muresan. “Gînduri.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/liviu-ioan-muresan/jurnal/14053759/ginduriComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
PV
PVPetrică Viorica✓
Da, curat provocare. Mă așteptam să se întâmple ceva zilele astea. Și s-a întâmplat. Nici n-am așteptat prea mult. Păi s-o luăm cu începutul...deci "lecturile publice - atitudine de fițe " - de ce domnule Mureșan? nu mă așteptam de la domnia dvs. Ce poate fi mai frumos decât atunci când un bărbat, o femeie, un copil, ne transmit folosindu-și corzile vocale, gândurile așternute pe hârtie cu măiestrie de un scriitor, jurnalist...și de ce nu de un om oarecare căruia îi place să scrie? Că acest lucru se întâmplă în public și nu între patru pereți este fantastic. Dintr-o data, prinzi o grămadă de iepuri fără eforturi prea mari. Să zicem că iepurii sunt spectatorii, auditoriul iubitor de frumos, de cuvinte rostite folosind tonalitatea potrivită; iubitor de literatură în adevăratul sens al cuvântului și nu numai. Poți citi în public orice text scris, care să provoace reacții din cele mai interesante. Dar cei care au curajul să-și dezvăluie vocea în fața publicului...gândiți-va câți mari actori au început să recite poezii, să joace în piese de teatru încă din copilărie. Deci nu sunt de acord cu dvs. Eu apreciez foarte mult aceste lecturi publice. Și credeți-mă nu aveau și nu au nimic de a face cu fițele. Îmi amintesc cu drag de un episod singular din anul 2001 la care am participat. O întâlnire între iubitori de literatură, muzică, pictură, la Cercul Militar al Armatei din București unde putea intra oricine(nu știu cum mai este acum) și care se bucura timp de 2 ore de creații literare recitate, prezentate în sunetul muzicii, iar în pauză putea admira picturi celebre, uneori chiar ale copiilor cadrelor militare. ....iertați-mă, dar trebuie să întrerup...promit, revin. Iertare dacă v-am supărat. Seară bună!
0
sînt niște textulețe mai vechi. Primele trei. Mi-am amintit de ele și le-am căutat. Tocmei pentru că am participat la o lectură publică. Al patrulea l-am scris în același stil. Și eu sper să nu deranjeze pe nimeni :)
0
