unora iad altora...

o reformulare, cu scuze că îndrăznesc:

\"prin ceața roșie
abia auzite camioane de
oameni trec linia
unul după altul
coboară merg pe jos se prăbușesc

deasupra libelule artificiale
ochi și urechi zboară
și nasuri să miroase urgia

acesta e infernul
buze mute inimi
se încălzesc cu lacrimi
acesta e infernul
flori gri cer gri și pămînt
ceață roșie rămasă în urmă

un tunet din strănutul Lui
deasupra
fîlfîiri ca aripi de îngeri
acesta e raiul
vechii egipteni intră în arenă
se descalță
așteaptă sceneta desprinsă
din viitor \".

mi-a plăcut mult poemul. l-am recitit. am ezitat în a face modificări după propria muzicalitate și percepție. dar, iată!


Ottilia Ardeleanu

este mai condensat. Doar că eu l-am gîndit pentru a fi interpretat. Cred că în forma actuală se pretează citirii de după cortina trasă. E de recitat, nu de citit. Asta nu înseamnă că nu poate fi îmbunătățit. Vă mulțumesc de trecere și părerea pertinentă.

așa l-am văzut, după recitire. nu spun că trebuie modificat.
rămâne la latitudinea ta cum și ceea ce vrei să transmiți.

Ottilia Ardeleanu