Greva personală

să ți-o trag i-am zis nu a clipit nu a roșit nu a tremurat poate mai palid atît apoi a zîmbit mi-a întins palma așa te vreau ai curaj uite cum crești în ochii mei ca un cur de femeie tînără ăștia au imaginație mă gîndeam în mama lor au imaginație și-ți taie avîntul perverșii și-au șlefuit cururile și umerii de pietre scumpe au înălțat instituții după care se protejează tu un coate-goale te rățoiești ei se întăresc cu mijloacele tale mama lor de secole de prostie de sînge albastru și metal nobil să ți-o trag am repetat să ți-o traaaag am făcut pasul înainte a stat pe loc pînă ne-am atins piepturile atunci a clipit și s-a șters la ochi pretext să mă îndepărteze cu o mișcare a cotului și ochii i se făceau mari o mioză a morții ce-mi striga acționează acum fraiere am luat din buzunar briceagul i-am scos cuțitul apoi l-am înfipt de cîteva ori în față în piet în burtă în ochi să ți-o trag i-am zis și s-a prăbușit pe pardoseala mai scumpă decît viața