o simplă zi dintr-o viață posibilă

o unghieră un săpun o periuță de dinți apoi tastatura cu două taste apeși enter ușa se deschide și oamenii oamenii se opresc din mișcare privindu-te peste masca de tifon mai mult cu îndoială teama are miros de moarte și ritualul igienei nu acoperă subconștienul colectiv vizibil pînă la înălțimea tavanului de culoare putredă. subteranul e singura zonă posibilă acolo speranța are alt sens ieșirea nu e libertate rămînerea incertă conform algoritmului. afară stă să plouă nori roșii anunță furtuni acide afară o femeie roșie naște un copil cu mii de simțuri igiena începe cu spălarea placentei.