Provocare

Doar pentru geneticieni. Știm cu toții, atît din religie cît și din tradiție, că blestemul comiterii faptelor se propagă cîteva generații. Cifrele faditice, șapte sau nouă, sînt oricum peste percepția umană, ființele fragile care sîntem ne limităm la două-trei generații. De aceea arunc mănușa aici. Dacă un personagiu respectabil în propriul sat/trib, care are un număr de descendenți comite o crimă, descendenții ulteriori crimei sînt prada blestemului? Interesant că geneticienii nu urmăresc asta. Se rezumă la inginerie pură. Să creeze oameni adaptați mediului sau încercărilor ulterioare, provocărilor spațiale, de exemplu ființe telurice, asemeni reptilelor, pentru o planetă cu mare atracție gravitațonală cum este Jupiter. Zburători cu mare dexteritate de ascundere pentru Marte, oameni orbi, dar cu scut solzos pentru Mercur. Iată cum geneticianul pămîntean nu are imaginație, cum ar dori pe Europa satelitară să exporte sirene și chiar sireni, așa i-am putea denumi pe bărbații cu forme aluvionare, devotați vieții reci a oceanelor veșnice. Dar dacă blestemul se transmite ereditar dincolo de propriile lor inginerii? Unde e rezultatul? Unde e evoluția? Cred cu tărie că ingineria genetică e într-o mare eroare. Fac apel către inițiați. Învățăturile marilor filosofii sînt înaintea învățăturilor voastre, cu mii de ani. Faptele se produc, oamenii le produc, genomul se modifică în realitate, nu în laboratoare. Peste toate, principiul acțiunii și reacțiunii forțelor. Chiar a forțelor spirituale.