liviu dascalu

Pare un poem mai putin reusit de-al lui Labis.

Va spun si voua: e foarte frumos sa scrii haiku-uri in forma clasica, dar chiar in Japonia se scriu si haiku-uri care nu respecta regula de aur a lui Basho, si asta de la inceputul secolului trecut.
Daca ai ceva de spus, e foarte bine sa o faci indiferent daca intra in tipar sau nu.
Deocamdata eu cred ca Dora Blu scrie haiku-uri pornind de la o idee preconceputa asupra haiku-ului: ceva care suna frumos, despre lucruri frumoase, cat mai metaforic.
Nu este asa. Haiku-ul nu suna frumos. Dupa Roland Barthes, chiar, haiku-ul are meritul de a fi singura forma de poezie care nu urmareste un sens. Metafora e specifica liricii occidentale, reprezentand o cautare a sensului dincolo de posibilitatile limbajului uzual. Haiku-ul e o oprire a gandirii ce cauta sensul asupra unei fulguratii, unei imagini, asupra a ceva indefinit, dar nemetaforic. Metafora e usor traductibila intr-o explicatie. Un bun haiku nu poate fi explicat.

Fara cuvant nu ai nici gand. Nu te iluziona ca ai gandul, mai intai, si dupa aia il \"traduci\" in limbaj. Ai gandul doar cand ai si cuvantul. Cand ceri o explicatie cuiva, si ti se raspunde: a, stiu despre ce e vorba, dar nu-mi vin cuvintele... - nu ai sa consideri ca persoana in cauza are habar de ceea ce ai intrebat.

Da, in horoscopul chinezesc sunt Sarpe!!!

Daca nu ai introduce arome de crin care sa ademeneasca firile sensibile, cred ca mi-ar placea poezia ta. Finalul este ratat: ai scris in registru senzitiv, pana acolo, si dintr-o data vorbesti despre lucruri cu totul indepartate de imediat.

Eu imi imaginez ca ingerul e o fiinta mai degraba micuta, costeliva, si cu ochii infundati in orbite, slabit fiind de nesomn si de posturi. Asa ca nu pricep cu poti vedea tu in cer un ochi de inger...

\"doar\" flacari?? Cam putin, doar flacari.

\"scenariu confuz\", nu ofera nimic, e total lipsit de forta de sugestie.

Problema este continutul, nu forma. Aici avem un kitsch-haiku, cu o nota folclorica romaneasca, cu totul nepotrivita (nefiltrata, poate). \"frunza\", \"dor\", metafora slabuta tare a \"inchiderii\" unei lacrimi intr-o frunza.
Tie, Cosmine, iti comunica o emotie? Mie mi se pare un simplu joc facil cu mutari previzibile, ale carui reguli nu sunt cele ale poeziei haiku.
Un haiku nu e obligatoriu sa respecte masura lui Bascho, intelegeti o data lucrul asta! Este de-a dreptul enervant sa dau peste acest gen de remarca la fiecare poezie intitulata \"haiku\" din partea unora care vorbesc doar din auzite.

Contrastul mi se pare cam facil, si suna cam artificial, intre \"gand\" si \"cuvinte\". Gandim prin cuvinte, a gandi inseamna a folosi cuvinte, ca niste instrumente. Cu toate acestea, analogia dintre cuvinte si instrumente induce in eroare: nu gasim ceva de felul gandirii, dincolo sau dincoace de limbaj, asa cum il gasim pe mester dincoace de bidinea. Intreaba-te ce vrei sa spui prin haiku-ul tau, sau printr-o propozitie oarecare. O sa vezi ca nu faci altceva decat sa cauti cuvinte. Sensul cuvintelor nu e o fiinta autonoma pe care nu trebuie decat sa o imbracam in cuvinte. Nu putem gandi in afara verbului.
Haiku-ul tau se arata, in lumina acestei analize de filosofia a limbajului, ca fiind o simpla speculatie intelectuala, nicidecum drept codificare a unei impresii autentice. Haiku-ul pleaca de la o emotie singulara, si, ca orice alta forma artistica, este o explorare a noului. Pe cand tu nu faci altceva decat sa formulezi o banalitate filosofica veche de pe vremea lui Aristotel, atat de veche incat a devenit de simt comun.

Cine e Paunescu?

Cred ca nu stii ce inseamna \"poezie vizuala\". E nevoie si de o imagine.

E nevoie de o mare libertate interioara ca sa poti sa te joci cu atata lejeritate. E ceva atat de nou incat memoria mea sufera. Simt nevoia sa ma raportez la ceva, am nevoie de acel deja vu protector, si nu gasesc nimic.

Excelenta \"pastiluta\" de proza, concentrata pana la densitatea poeziei. Are un accent de Harms, o nota asemanatoare de absurd.
Citindu-te tocmai acum, desi esti \"vechi\" pe site, imi trecu prin minte sa-ti recomand sa incerci si haiku-ul, fiindca ai darul conciziei, concentrarii. Dar ai gasit alt mijloc de expresie. Un fel de proza-haiku!

Nu trebuie sa te temi sa scrii firesc, sa fii declarativa. E mai bine asa decat sa intelectualizezi nefiresc textul. De la optzecisti incoace nu mai e o rusine sa scrii \"asa cum vorbesti\", sa fii patetic samd, dimpotriva, limbajul celor dinainte pare chinuit de artificialitate, efortul de abstractizare o vanitate goala. Exista un anumit bovarism al intelectualizarii, la Ion Barbu e varianta sublima, la Nichita Stanescu cea penibila, care cade in bolboroseala conceptoida. Alex Bacu e poetul de pe site care exploateaza cu rezultatele cele mai bune oralitatea, Florian Silisteanu e un alt foarte bun poet din aceeasi categorie. Suprarealismul e teribil de vetust, eu scriu sub influenta surrealismului doar fiindca gustul mi-a fost format de mari poeti din categoria asta. E usor sa scrii suprarealist, fiindca e usor sa introduci deformari, si sa spui dupa aia sa pretinzi ca sunt metafore, noutate absoluta etc, ca faci, asadar, \"arta\". E mult mai greu sa fii \"prozaic\", si liric in acelasi timp. In multe poezii incerc din rasputeri sa revin la simplitate. Haiku-urile reflecta aceasta cautare, si am si cateva poeme care respira mai liber si renunt la intelectualizarea excesiva caracteristica poeziilor suprarealiste.
LOG a gresit cand a spus ca scrii \"asa cum oftezi\". Ar fi bine daca ar fi asa. De fapt tu te rusinezi sa o faci.

Nu am vazut data postarii, din cauza asta am recomandat instelarea.
Ii multumesc lui Pan pentru ca mi-a oferit ocazia acestei lecturi. Nu prea ii inteleg comentariul, totusi.

Numar o noua capodopera pe acest site.
De regula, citesc un text cu ciocanul langa mine. Trebuie sa ma opresc des, fractiuni de secunda, si sa bat, cat e fierul cald, ca sa indrept strambatati fel si chip; uneori nici macar nu e vreun fier cald, ci e rece de mi se strepezeste mintea.
Nu e cazul aici. Am aruncat naibii ciocanul, am ridicat steagul alb in semn de predare fals neconditionata, si am rulat filmul poemului pe tot ecranul mintii, fara rest.
Poate ca ar fi bine sa vina un donator de stelute, nu fiindca ar avea textul nevoie de un branci de felul asta, ci ca sa se bucure lumea de un asemenea eveniment.

Fotografiile sunt foarte frumoase, dar poeziile tale sunt sub nivelul lor estetic.
Sigur ca gasesc multe versuri care imi spun ceva, dar toate sunt viciate de tendinta de a formula abstract trairi foarte concrete. Iar o expresie abstracta transpune emotia la nivelul banalitatii, generalitatii, al lui \"se simte astfel, de catre oricine\". Ar trebui sa redai emotii care nu pot fi reproduse sub licenta, sa mizezi pe autenticitate.
Multe din imagini imi produc o emotie de tip haiku. Poeziile par extrem de saracacioase si de schematice, prin comparatie, incercand sa spuna foarte mult. Parca tacerea, punctata de cateva cuvinte, cand si cand, uneori mai putin chiar decat saptesprezece silabe, ar fi mai potrivita.

Am asteptat mult un poem de-al tau care sa-mi placa. Un poem nefalsificat de dorinta de a scrie, de a face literatura.
Problema cu acest site este ca elimina o etapa necesara din scris: asteptareaj. Sunt putini cei de pe site care asteapta, care au rabdare, care au indoieli si stiu sa renunte la validarea prin comentariul si lecturile celorlalti. Sunt etape in scris cand scrii aparent bine, dar trebuie sa ai curajul sa-ti arzi textele, ridicandu-ti stacheta enorm, momente cand trebuie sa pariezi cu putine sanse de reusita. Sau cand simti ca te poti dezvolta intr-o directie noua si simti nevoia insingurarii, al retragerii in tine insuti.
E o poezie remarcabila si sunt satisfacut ca nu a fost instelat. Nu merita asa ceva. Cred ca poti scrie la acest nivel, cu conditia sa-ti asumi riscurile despre care iti vorbeam mai inainte.

Eu zic asa: e un rateu. In fabule te salvezi prin diversitate si acumularea de detalii concrete de la simpla poetizare a unui gand. Cine vrea sa faca filosofie, nu are decat, dar nu in poezie.
Sunt si eu curios cu ce enigma o sa ne vina Andreea.