liviu dascalu

La Heidegger nimicul are o anumita importanta filosofica. Nimicul este ceea ce e dincolo de fiintare, de obiecte, in felul asta are ceva in comun cu fiinta, cu faptul de a fi, care e ireductibil la un obiect sau altul. Doar constientizand nimicul de dincolo sau dincoace de obiecte ajungi la o mirare autentica in fata faptului ca exista fiintare. Intrebarea \"de ce exista fiintare mai degraba decat nimic\" ar putea fi o expresie a acestei mirari.
\"Mirarea\" nu e tocmai trairea pe care o are in vedere Heidegger, ci angoasa. In angoasa pierzi legaturile temporare cu ceea ce te inconjoara si esti proiectat in nimic, ti se reveleaza nimicul. Angoasa nu e teama - care vizeaza doar o anumita fiintare -; este o frica de ceva indeterminat. Grija, nelinistea, angoasa sunt legate de faptul de a fi, nu de o fiintare sau alta. Cand ti se reveleaza aceasta neliniste esti in masura, si doar atunci, sa-ti alegi un proiect existential, sa evaluezi posibilitatile tale autentice de a exista. Nimicul e linistea necesara pentru a auzi acordul pur al fiintei, putem spune, la modul metaforic. Nu cred ca pot expune cu claritate gandul lui Heidegger, in cateva cuvinte. Daca ar fi sa ma iau dupa Carnap, tot discursul heideggerian despre \"nimic\" e o aberatie logica, un discurs fara sens. Despre nimic nu se poate vorbi, deci trebuie sa se taca. O fi asa?
O poezie \"despre\" nimic poate fi la fel de neinteligibila, pentru unii, ca si discursul filosofic pe aceasta tema. Sau poate fi plin de sens.
Pentru cei interesati de subiect, exista in traducere \"Repere pe drumul gandirii\" de Heidegger si culegerea de \"Filosofie contemporana\" de Alexandru Boboc, in cuprinsul careia se gaseste articolul lui Carnap despre prelegerea heideggeriana \"Ce este filosofia?\", care are ca tema nimicul.
Stefana ar putea spune mai multe despre nimicul din teologia apofatica, dar nu prea cred ca ar avea legatura cu poezia mea. Sau are?

Pot sa-l transform si pe asta in atelier. Mie imi place, deocamdata, e din familia acelor poezii care nu-ti plac tie: solfegiu mic si omul-fermoar. Poezii pe linia cool, fara nici un pic de swing.
Oricum, multumesc pentru comentariu. Sunt de acord cu tine, spune cam putin poezia asta (ar fi de dorit sa o spuna bine, macar). Poate ca, in timp, o sa gasesc alta formulare.
Nu stiu daca schimbarea a adus ceva. Ma si cam repet, e vorba chiar de un vers din \"celelalte chipuri\", pe care il banalizez, astfel.

E ceva care suna un pic disarmonic, e vorba de zilele care se ocupa cu trasul la masea. Unele sunt nou-nascuti, inteleg, iar altele sunt majore si responsabile in fata legii? Daca e asa, ma declar multumit.

in somn
ascultand marea
talazuind dincolo de oceane

Ideea lui asdf este foarte interesanta. Numarul de citiri nu este un criteriu al valorii, o stim cu totii, desi e cat se poate de binevenita activitatea lui FTA in acest sens (suntem, totusi, curiosi, nu?).
Sunt,insa, sceptic in privinta succesului \"votarii\". Nu vreau sa o supar pe Silvia Caloianu, dar e limpede ca genul ei de comentariu -empatic, si care adauga poezie fiecarui text, suplinind gaurile de sens- e cel mai apreciat. Ea va fi votata de cei mai multi dintre noi, probabil. Dar putem incerca. La o adica, si despre mine s-a spus ca sunt un scriitor comercial, marfa mea se vinde bine, cica (a spus-o un cenzor). Iar daca spun ca nu vreau sa castig alegerile e aproape sigur ca o sa ma si vad \"ales\".
Daca ar fi sa fac echipa ministeriala cu cineva, ar fi Ion Amariutei si Stefana Daos.

Despre criteriile lui asdf pentru alegerea colectivului de redactie: doua dintre ele sunt legate de o activitate literara on paper. Nu cred ca e necesar sa subordonam netliteratura ierarhiilor \"de hartie\". Cred ca cei de pe \"afara\" ar trebui sa inceapa sa ne caute pe noi. Sau macar sa ne intalnim pe la mijloc.

Poezie hodinitoare, m-am hodinit de-a lungul si de-a latul mai multor poezii de-ale tale. Nu simt nevoia sa critic, las doar un semn al trecerii mele pe aici.

Laurentiu, o sa caut poezia despre care vorbesti. Acum, despre diferenta dintre naiku si plaiku: plaiku-ul e forma comica a naiku-ului. Naiku-ul, la randul lui, e ceva asemanator cu haiku-ul, fiind din doua, trei, pana la cinci versuri, concentrate pe o singura \"intuitie\" poetica (\"idee\", moment, etc).
De ce scriu poezii scurte si nu ceva mai lungi? Nu intamplator. Poate fiindca nu am prea multe de spus, dar mai probabil fiindca ce am eu de spus se cuvine a se rosti asa si nu altfel. Nimeni nu-si poate inchipui ca un filosof precum Cioran ar fi fost acelasi daca ar fi scris tratate de filosofie si nu s-ar fi exprimat prin aforisme. Nu avea, nici el, \"mare lucru de spus\". Scurtimea unui poem poate fi un indiciu catre o structura de adancime, din punct de vedere stilistic.

LOG, cred ca aprecierea ta e cea mai adecvata chestiunii. Despre cealalta problema: am gasit o poezie care imi place mult, intr-un sertar, de prin adolescenta, cu rima dar fara ritm. Voiam sa o postez (ca si multe alte naiku-uri si plaiku-uri de pe atunci), dar trei oameni mi-au recomandat, in particular, sa-i aduc niste schimbari. Uneori si rima e destul de neinspirata. Poate ca tot poemul e ratat si inutilizabil. Oricum, sunt curios daca poti sa ma ajuti. Adresa mea de mail este liviudascalu1977@yahoo.com. Daca incuviintezi, ti-o trimit sa-i faci operatia de aritmie.
Multumesc pentru promptitudine.

Multumesc, de asemenea, tuturor celor care au lasat un semn aici.

Literatura nu se face din bune intentii.
Cred ca e unul din poemele acelea gandite mult. Excesul de premeditare dauneaza poeziei.

Pacat ca poezia ta e fara sange. Dar sunt pios si tac din gura, nu ti-o mai critic.

o floare goala
intr-un pahar gol
camera nu era goala
fiindca era o iubita goala
in mana cu paharul gol

care nici el nu era gol
fiindca il mirosea o floare goala
tandra, cu mintea goala,
si era frig, draga, ca la pol

Eu aveam un haiku despre un jeep. Un jeep melancolic...

Dl. Erbiceanu este un adept al metodei bufniliene. Adica: mult zgomot pentru nimic.
Problema nu este ca bietii incepatori sunt criticati dur, este cantitatea inca neindestulatoare de spirit critic de pe site, cultivarea superlativului, demonetizarea stelutelor, lipsa reactiei, din partea editorilor, la comentariile ce reprezinta atacuri la persoana.
Faptul ca exista orgolii e firesc. Ca exista conflicte care au foarte putin de-a face cu literatura, e normal. Mai rau este ca avem polemisti slabi, lipsiti de darul expresiei. Daca e sa avem atacuri la persoana, macar sa fie bine scrise.

Pot sa fac si eu ca Sirena?
Vai, Lavi, asa de mult mi-a placut... Mi-ai inseninat dimineata, cred ca o sa am o zi buna datorita tie. Sunt emotionat, poate putin patetic, urasc sa fiu patetic, presupun ca iti dai seama de ce, dar crede-ma, e o poezie... mmmhm, sa-mi dreg vocea, ex-ce-len-ta. Am sa revin mai incolo cu un comentariu, dar deocamdata primeste din partea mea o \"steluta virtuala\" (a aparut expresia asta, si o folosesc si eu). Iti promit ca o sa justific mai tarziu steluta asta, acum ma duc repede sa scriu si eu o poezie.

Nu cred ca \"simti monstruos\", poate ca simti enorm, intr-adeavar, asa cum spunea si Conu\' Caragiale, si vezi monstruos. Adica, sa nu ma incurc: cred ca simti enorm, fiindca faci foarte mare caz de asta, uneori ti se pare chiar ca nu sunt in regula cei care te critica, anume, ca nu au capacitatea de a simti (sunt usori pe partea dreapta a creierului, dupa cum fericit te exprimi); si cred ca vezi monstruos, in sensul ca iti cam demonizezi criticii.
Ai o expresie putin ciudata: \"ce noroc cu ea (cu Sanda Deme) prin zona, ca sa poate puna in cuvinte bulversatele si fierbintile noastre minti!\". Mintile cui??!

Imi plac replicile, multumesc tuturor.
Adresa mea de mail este liviudascalu1977@yahoo.com, Cosmine. \"Promit\" ca te voi critica in continuare! E placerea mea.
Cred ca sunt deschizator de drumuri, nu-i asa? Basho se rasucea in mormant cand imi intitulam poemele \"haiku\"-uri, dar acum doarme linistit.
As vrea sa mi se breveteze inventia. Si as mai vrea sa am si discipoli. Domnul Herinean sa faca bine sa mai adauge o rubrica printre genurile de poezie.

Filosofiile lui Berkeley si Kant sunt pline de contradictii, din perspectiva multor filosofi ceea ce spun ei nu este valid. Recurgi la un fel de argument al autoritatii pentru o judecata care nu poate fi sustinuta filosofic: anume, ca nu e nevoie de judecati critice (asta am inteles eu din referirile cat se poate de aluzive la cei care ii \"ranesc\" pe cei criticati).
Mai bine sa o luam altfel: in hermeneutica exista autori care pun accentul pe receptivitate, necesitatea de a intelege ceea ce a avut autorul in gand, dar si multi altii care acorda o libertate totala interpretului. Gadamer a adus o critica foarte solid argumentata hermeneuticii romantice, subiectiviste, a empatizarii cititorului cu autorul. A intelege un text inseamna sa-l confrunti cu propriul mod de a vedea lumea.
Felul cum critic eu nu poate fi criticat, in sine. Dar pentru fiecare enunt mi se pot cere explicitari, dezvoltari, clarificari.
Este surprinzator ca aproape la orice judecata cu accent critic pe care o fac asupra unui text primesc replici care vizeaza persoana mea. Consider ca nivelul disputelor intelectuale de pe acest site e destul de scazut, drept urmare.
Sanda, ma astept sa continuam dialogul candva, pe subiecte mai consistente, cand voi posta niste eseuri filosofice.

Intr-adevar, un poem frumos, care merita citit de cat mai multi.

marea
pastrata in pumn
cu cateva clipe inainte de a sari in gol
in marele salt
desfaci palma
eliberand-o
precum un strigat
umpland zarile

Slabuta tare poezia ta. Tot ce cuprinde: un aer \"poetic\", o naivitate prea putin argumentata stilistic.

Poeziile tale vizuale imi par, uneori, niste harti pe care incerc sa localizez o traire. Pe cand eram copil eram fascinat de albastrul marilor si oceanelor, ma gandeam ca trebuie sa fie foarte frumoase, iar pe campiile alea atat de verzi ma gandeam ca bate mereu un vant racoros si ca sunt puzderie de cai salbatici.
Dar imaginea asta e cam banala. Ma tem ca ti-am descoperit \"metoda\" si ca nu mai ai cum sa ma surprinzi.
Obisnuiam sa-mi autoadministrezi testul Rorschach, cel cu culorile, si profesoara mea de psihologie din liceu se mira ca, desi cunosc perfect semnificatia psihologica a culorilor, puteam sa aleg (e vorba de opt cartonase cu culori pe care trebuie sa le alegi, pe rand, pentru a configura o anumita ordine). Asa ca mie partea \"visual\" din poemele tale contine enorm de multa logica. Incearca sa textualizezi putin culoarea, nu pana la a neglija impactul lor direct asupra sensibilitatii, pe care cred ca mizezi.
Asadar, renunta la logica.

Poem scris de un fel de don Quijote, imbatat nu de naluciri cavaleresti, ci de sublimitati lirice aflate in totala separatie de frumusetile telurice pe care noi, ceilalti, le iubim.
Pe cand un Sancho Panza?