liviu dascalu

Primele doua poezii sunt slabute, declarative, metaforice, dar ultima e un haiku autentic. E o sugestie foarte subtila, il felicit pe autor, dar mi se pare ca e de remarcat, aici, rezultatul unui adevarat dialog.

\"am durut (?!) indoit o respiratie\"
\"ziduri de urlet\"
\"am calcat peste starvul pasarii paradis\"
\"doar papusarul mai avea ochi dar erau tristi\"
\"timpul se rostogolea in goluri\"
\"de peste tot sangele curgea inspre mine ca un fluviu\"

toate aceste versuri sugereaza o drama de nenumit, o tensiune existentiala aproape de paroxism. Ma intreb, poate ca se intreaba oricare cititor, asupra pricinii acestei suferinte interioare de nerezolvat, asupra originii acestei drame. Nu e nevoie de multa atentie spre a identifica rezonul acestei suferinte:

\"in gura bomboana avea colturi si-mi taiase buza de jos\"

Si totusi, daca tot ai pomenit de telenovela: remarc productivitatea ta. Nu din acest motiv spun ca esti \"caloianizant\", ci datorita manierismului suprarealist cu oarecare tenta sentimentaloida, metaforismului facil, incontinent, samd. Si Sirena scrie mult, intr-adevar. Ia gandeste-te, ce specie de film se remarca prin \"productivitate\"?

Iata un scriitor care caloianizeaza! Straniu....

Nu ti-o mai critic, ca nu are rost. Chiar tu ai afirmat ca nu ai nici un fel de pretentii de \"scriitor\" si te cred. Asta nu e o poezie, ci mai degraba un exercitiu de meditatie. Imaginile sunt comune, ideile nu sunt nici ele prea noi. Textul da impresia de redundanta, ar fi putut fi o simpla notatie.
Interesant e ca, vrand sa figurezi ideea de a fi \"cu mine insumi\", in singuratea cea mai deplina, recurgi tot la intersubiectivitate:
\"să mă închid acolo unde mă înțeleg atît de bine cu mine însumi
ca doi buni prieteni la un pahar de vin lîngă șemineu \"
Ori ne suntem iremediabil straini noua insine, ori suntem condamnati sa nu fim niciodata cu adevarat singuri, sa ne bucuram doar de un ersatz de singuratate. Tu alegi.

Probabil ca ultimul haiku as putea sa-l receptez, altadata, acum sunt prea grabit. Dar impresia mea este ca nu ti-au iesit, de data asta, haiku-urile. Sunt prea construite, prea literare.
Referitor la remarca ta la un comentariu precedent, despre felul in care critic, mi-as dori sa nu fiu acru, ci acid. Se pare ca m-am cam diluat...
Pe de alta parte, sunt acru cu cei pe care i-am mai criticat, si mi-am dat seama ca mesajul meu nu le asigura nici un feed-back. Asa ca nu ma mai istovesc cu introducerile, ci le ofer parerea mea in stare bruta. Oricum imi racesc gura de pomana.

Si mie mi-au placut. Mai putin \"izvor\", cam pretioasa, si \"vineri\", cam telegramistica.
In rest, haiku-uri foarte frumoase. Haiku-uri, nu \"poeme scurte\".
Te astept cu alte productii din acest gen.

Scuze, am trimis in alta parte decat voiam, comentariul. Stergeti-mi, va rog, ambele interventii din acest subsol.

Sunt slabute. De exemplu, \"apasare pe clanta\", e un vers prost: e o fotografie, nu un haiku. Te vedem apasand o clanta. Ei, si? Haiku e o poezie care noteaza, intr-adevar, un moment, dar acesta reverbereaza in trecut si viitor, noteaza o impresie fugara, nu sectioneaza in mod mecanic timpul in diferite momente. Ineditul unei impresii este dat de perspectiva intr-un anumit timp. De ex:
vechiul lac
plici!
o broasca sare in apa
(Basho)
Cum iti spuneam. Nu fotografie. Ramane sa hotarasti tu daca iti place sau nu genul. Care e haiku, nu \"hauku\".

Sunt slabute. De exemplu, \"apasare pe clanta\", e un vers prost: e o fotografie, nu un haiku. Te vedem apasand o clanta. Ei, si? Haiku e o poezie care noteaza, intr-adevar, un moment, dar acesta reverbereaza in trecut si viitor, noteaza o impresie fugara, nu sectioneaza in mod mecanic timpul in diferite momente. Ineditul unei impresii este dat de perspectiva intr-un anumit timp. De ex:
vechiul lac
plici!
o broasca sare in apa
(Basho)
Cum iti spuneam. Nu fotografie. Ramane sa hotarasti tu daca iti place sau nu genul. Care e haiku, nu \"hauku\".

Mie aproape ca mi-e simpatic Martin Balint, fiindca are ceva spirit critic. Ce nu-mi place, insa, e ca toate comentariile lui arata ca o sorcova; sunt pur si simplu prea pitoresti pentru gustul meu.
Ii recomand mai multa rigoare si pregnanta in sustinerea unei idei.

\"Poate că nu mai sânt decât acel profund sens al Nimicului.


Am aflat dintr-o carte scrisă într-o limbă otrăvită
cu privirea ta, că:
lacrimile ar fi
primele valuri ale nimicului din noi ce-și caută țărm.\"


Eu cred ca valurile \"nimicului\" vor scufunda vasul subred al acestui site.
Poezie hranindu-se din propria inanitie. Silogisme ale amaraciunii deselate de propria corporalitate obeza, asta vad eu in toata poezia. Ce vad in subsol, insa, e rusinea site-ului poezie.ro.

Abordezi lucruri care te depasesc, draga Horia.

Eu il mai astept pe Anton sa vina cu ceva \"adevarat\". Deocamdata vorbeste singur, nu stiu ce face, de fapt. Poate ca mormaie, sau recita din clasici. Poate din clasici in viata...

(iarasi am pierdut un text, dar l-am salvat in alta parte; daca se repeta iar, imi cer scuze)
Acum observ ca mi-au aparut ambele mesaje (cele din 31 ianuarie), cred ca lui Nexus i s-a parut si din aceasta cauza excesiva critica mea. Imi cer scuze, dar e vina site-ului (pierdusem unul dintre ele, de aceea am revenit).
Pe de alta parte, nu pot sa nu observ ca Nexus insusi are o critica a criticii... excesiva. Oricum, prefer acest fel de sinceritate lipsei de reactie pe care o avea altadata.
O data, Nexus mi-a spus ca i-e lehamite de personajul pe care il reprezint, de faptul ca zilnic, sau aproape zilnic vin cu saculetul de ciment ca sa lucrez la propria statuie de pe poezie.ro. Acum am trecut de la \"constructie\" la ... destructie, nu-i asa? Sunt omul cu ciomagul, nu cu saculetul de ciment. Eu spun ca Nexus are o reactie resentimentara, care nu-mi place, e drept, dar o consider fireasca, si o scuz, ca atare.
I-am criticat favorabil mai multe poezii. Nu e vina mea ca e un poet inegal si ca are texte foarte slabe, uneori (are sens sa spun ca din punctul meu de vedere? nu se subintelege? cred ca trebuie sa evitam asemenea truisme). Consider ca, in general, e cat se poate de binevenit cate un bisturiu pe langa un text literar (nu un ciomag). Se poate sa nu fi fost interesant si expresiv, in comentariul meu, dar asta e alta poveste; in discutie este altceva, anume dreptul de a face critica destructiva (nu distructiva; vreau sa introduc o nuanta...).

Ma uimeste, insa, incoerenta propunerii lui Silvia Caloianu. Cum adica, sa incerc sa te \"uimesc\" cu un poem \"ca acesta\"? Cred ca iti dai seama si singura de ridicolul cererii. De ce sa incerc sa te uimesc cu un produs estetic pe care eu il consider de slaba factura? Pe de alta parte, sunt multi poeti slabi pe lumea asta, si crede-ma, nu pot scrie ca ei. Nici pe departe.

Salut opinia lui Dan Tristian, felul pregnant in care si-a explicitat opinia. Ma face curios in legatura cu textele sale.

Va rog, in final, nu mai discutati atat despre \"subiectivitatea judecatilor estetice\". Nu facem decat sa repetam banalitati. Criteriile de acceptabilitate ale unei judecati contrare sunt pragmatice: sa fie civilizat exprimata si sa fie \"interesanta\" prin formulare, adica sa fie in stare sa comunice o reactie emotionala autentica in fata unui text.

Hm.

Reteta acestei poezii e simpla. Un pic de intertextualitate facila cu, mai sa fie! Noul Testament, iar gravitatea acestei vecinatati e contrabalansata cu \"curaj\", chiar, am zice, prin folosirea unui limbaj cotidian, \"vulgar\", neacademic (sau cum vreti).
Trebuie sa-i multumim lui Nexus pentru portia de cugetare filosofica pe care ne o ofera atunci cand ne intalnim cu textele sale, nu-i asa? Cu totii simtim ca Nexus e un filosof printre poetii \"agonici\".
Apoi, mi se pare cam fetisista chestia cu \"sarutul\" vazut peste tot \"unde se impreuna palmele\".

Mi se pare o chestie cam fetisista, sa vezi un \"sarut\" oriunde \"iti impreunezi palmele\".
E un poem de sorginte nichitastanesciana. De vreme ce N. Stanescu e \"mare poet\" si de vreme ce el si-a permis sa bata campii filosofant despre tot felul de teme \"lirice\", cum e si \"umbra\", in acest caz, cu un aer colocvial, reproducand cele mai spontane jocuri cu sine insasi ale gandirii, poate sa o faca oricine si sa culeaga ropote de aplauze. Si-i multumim ca ne traspune intr-o atmosfera sufleteasca \"filosofica\", ba chiar, aici, cu miros biblic.
Dar oare spontaneitatea asta a gandirii nu e trucata? E usor de confundat lipsa de efort a acelor momente de intelegere lejera, luminoasa, cu lipsa de efort a simplei repetitii, a automatismului unei gandiri aflata in absenta de sine.

Matale, Coane Martine, poti veni cu urmatoarea idee: organizarea unui concurs de dicteu automat, daca ai ceva impotriva epigramei si caricaturii. Promit ca o sa paricip si eu. E mai usor decat \"dincolo\".

\"ei scriu poate mai bine decît unii maeștri ai genului, cazul autorului semnalat de mine\".
Hai sa nu ne imbatam cu apa chioara, totusi.