liviu dascalu

Nu vreau sa supar pe nimeni, dar eu am alta parere: imprevizibilitatea nu e neaparat o calitate a unei poezii. Cioran spunea ca Paganini e infinit mai imprevizibil decit Bach, si cu toate acestea, Bach bla-blach; o sa o mai citesc si altadata, uneori mi-am schimbat parerea. Inteleg ca e un experiment, poate ca e ceva nou si greu de inteles pentru oricine incearca sa inteleaga cu seriozitate poemul tau. Dar poate mai bine taceam, poate ca te deranjeaza criticile.

Nu doar ca e un haiku perfect, dupa toate canoanele, dar are si o prospetime cu atit mai surprinzatoare pentru mine, ignorantul in materie de flori: nu am nici o idee precisa cu privire la zambile.Daca voi fi dezamagit cind le voi vedea in realitate?

Poezia ta imi aduce o decizie:azi voi ^publica^ o poezie oarecum asemanatoare cu a ta, pe care ti-o dedic, daca nu e un gest prea pretentios. Imi plac ^dialogurile dezbracate^, iar raspunsul meu la acea suita de refuzuri este... vei vedea tu.

Catre Vamesu: hai sa votam, cu totii, e haiku, nu e haiku... Ce zici?

Nea Geana, nu mai spuneti la nimeni ca nu stiti ce-i aia haiku. Ride lumea de dumneavoastra. Ce o tot tineti pe chestia aia cu 17 silabe, aveti vreun dictionar de literatura pe acasa?

Dar poate ca toti avem nevoie de o poezie care sa ne inspire duhul blindetei, precum poemul acesta.

E prea multa frumusete abstracta, aici. E necesar sa comiti un gest de cruzime fata de tine insuti, si sa renunti la sentimentul frumusetii, pentru a accede la expresia ei.

Cel care a injurat pe acest site este numitul Bogdan Geana, uita-te la raspunsurile pe care le-am primit. Cheela aplauda incintata.As vrea sa aflu si parerea ta, in fond nimeni nu intra pe un site ca sa auda mascari, mi se pare o porcarie ce mi se intimpla.

Nu e o poezie de dragoste, nici macar nu e vorba de una nefericita.Un prieten mi-a tradus textul in enagleza astfel:
dancers with covered eyes
being so alone
dead was their sense of solitude
Ceea ce e o interpretare, nu o transpunere fidela, intrucit in varianta a doua singuratatea este asociata cu mortificarea de sine: dead was their sense of... Pe cind in textul original sper sa existe un sens al singuratatii ca deplinatate, ochii inchisi pot fi deschisi spre un dans interior(-izat?).In engleza ochii nu sunt inchisi, ci acoperiti. Poate fi vorba, daca ma gindesc bine, desigur, si de indragostiti, dar nu e neaparat treaba mea sa inventariez toate interpretarile posibile.
Iti multumesc pentru intrebare, rabdare.

Dar nici nu am vrut sa par DUR, doar ca nu cred in poezia ^frumoasa^, motiv pt. care imi place poezia pedepsitorului meu (cu toate ca e asa de iute la minie, nu ma intereseaza persoana lui). Iata inca o metafora ^urita^ despre ochi, semnata de Ion Caraion: ^doua leziuni erotice, ochii^, aici poezia e fara prezervative! Daca nu-ti place Caraion, OK, avem gusturi diferite. Ar fi politicos sa ne evitam, nu? Eu unul nu am injurat pe nimeni, pe acest site, nici nu am aplaudat injuraturi.

Mie imi place, sunt satul pina in git de pretiozitati,idealisme condimentate cu realisme (sau trivial?isme), ai un sunet liric proaspat, original.

Dupa avalansa de constructii fara acoperire poetica de la inceput, metafora finala are darul sa socheze. Poate ca are nevoie chiar de acele metafore ratate, care ar dobindi o expresivitate noua. Undeva am zis si eu: insuficienta unei poezii spune ceva despre tristetea unui autor.

Am ajuns la o concluzie in ceea ce te priveste. Ceea ce caut eu in poezie sunt imagini pe care, duhuri lipsite de substanta, in eternitate, sa le reconstituim, cu o de neconsolat nostalgie, despre o existenta irepetabila. Tu, dimpotriva, cauti imagini pe care le-am putea avea despre o eternitate, sau lucruri care ar putea figura in eternitate, dar ca abstractii. De aceea imi place primul vers:^O tigara uitata pe masa, /in care cade inca atingerea buzelor tale...^. Dar l-as rescrie putin altfel: o tigara uitata pe masa/ in care arde inca atingerea buzelor tale
Ar fi un haiku destul de bun.

^au inceput sa ne doara cuvintele^, ^si-n loc de trup, ne imbratisam in apusuri^. E un rezumat al suferintei mele de cititor, care nu poate imbratisa un trup al poeziei care i se sustrage.

A pasi fintini ilustreaza nimicul, si pe acesta in mod impropriu...Daca pasesti peste fintini trebuie sa ai picioroange de citiva metri. Nu trebuie sa te temi de firesc: lasa-ma sa trec peste fintini de..., si eviti si reluarea superflua a aceluiasi sens de deplasare ^Cind trec^. Suferinte imposibile, poate ale unui martian:^respir tipatul unei salcii^, cu singurul efect de incordare a mintii in cautarea sensului.
In schimb, versurile de final sunt un exemplu de lirism autentic, si cred ca deslusesc o nota personala:^Lasa-ma sa nu-mi aduc aminte (...)^.

^Aceasta durere,tu^, contine un indiciu pentru a intelege cum textualizezi tu emotia: tratind-o ca o stare particulara, pe care doar abstractiile si combinatiile intre abstractii o pot innobila indeajuns incit sa fie demna de a intra in poezie. Anume: daca e vorba de durere, ea este impersonalizata, ^aceasta durere^, si daca citesti Fenomenologia spiritului vezi o analiza a lui ^acesta^ si ^acum^, ca pure abstractii, prin care poate fi inteles, in indiferentiere, orice acum si acesta si aici. Sa vorbesti despre ^aceasta durere^ inseamna sa comunici o abstractie, nu sa o transformi intr-o alteritate reala accesibila prin poezie, intr-un ^tu^. Dar e vorba de efectele modelului literar N. Stanescu.

Gasesc aici o combinatie a la Nichita
Stanescu, ^jumatati de moarte^; ar trebui sa-mi spun parerea despre acel star al poeziei dinainte de revolutie, si pe care nu o sa-l citeasca nimeni decit din interes istoric literar, cit de curind. Dar mai bine te trimit la comentariile lui G. Grigurcu si cele ale lui I. Caraion, doi mari cunoscatori de poezie. Cert este ca N.S. a facut mult rau tinerilor care scriu poezie, bagindu-le in cap ca e suficient sa iei un aer serafic si sa clamezi iubirea pentru pohezie, o anumita dexteritate paguboasa in folosirea unor combinatii neuzuale de cuvinte (care nu are nimic de a face cu exercitiul suprarealist, ca tehnica de insolitare, de producere a unor imagini noi sau de explorare critica a automatismelor de limbaj) si mult avint catre esente, idei, si alte pasari ale gindului, mult prea grele pentru un aer liric rarefiat.

Nu-mi place ^profilul deschis cuvintelor^; ^aceste dureri sunt inimi,/si atit^ suna cam banal, avind in vedere asteptarile mele dupa un vers f. bine reusit ca ^tristetea plinsului tau, /aproape rotund^.