liviu dascalu

1. versul intai trebuie sa aiba insolenta unei propuneri indecente; fara paranteza se pierde nuanta aceasta;
2. fara paranteza si fara insolenta ramane ideea ca ^literatura se face^, ca e treaba de artizan; se poate sa fie adevarat, eu nu sunt scriitor, n-am de unde sa stiu; dar prefer ipoteza ca literatura nu se ^face^, ci e mediul natural al expresiilor bine-formate, fie ele si nescrise;
3. primul vers, propunerea indecenta de a face literatura, are o modestie imperceptibila in raport cu propunerea de a face amor; cine nu stie lucrul acesta, trebuie sa-l invete. Dar ideea de baza este ca propunerea de a face literatura, desi insolenta, are nevoie de acea modestie care s-o faca si atragatoare; or, daca o raportam la propunerea de a face cozonaci impreuna, ea ar fi cistigat in insolenta, si ar fi pierdut orice urma de modestie; in raport cu propunerea de a face dragoste, ea isi dobindeste adevaratul sens.
sunt (inca) tinar, Doamna,
si am spatele frumos.

M-am mai gindit la ce ai spus, despre finalul prozaic, sunt de acord cu tine, am si facut niste schimbari, mi-ar placea sa stiu daca la gasesti satisfacatoare.
Eu eram mai degraba purtat de imaginile unor nuduri de Pallady, femei si carti dezgolite de o lumina care reveleaza stranietatea unei prezente pe un fond de absenta cu care nu intra in nici un conflict perceptiv. O lumina care sterge categoriile prezenta-absenta.

The fool`s love. Sa ma trimita cineva, ca pe Charbovary sa scriu pe hirtie de 300 de ori ca sunt ridicol.
in cer lucrurile s-au terminat deja
nu mai cinta nimeni
copilul imi linge mainile

fewery, ai in fata o tarie fina, cu gust aspru; n-ai sa-mi spui ca poti face asocierea; iti pun cam tirziu intrebarea, oricum e de florile marului.

Viata e chiar mai interesanta vazuta prin lentilele unei poezii dez-aburite. Inca mai misto e la trezirea din betie. Poezia ta ma salveaza de a merge la circiuma, nu spui motivul.

Doar atit: excelenta. Ma bucur de prezenta unui furnizor de literatura ne-contrafacuta.

Totul e on-line, iar eu sunt un fapt divers. Vorba lui Cheevas.

Comentariul tau arata o intelegere cum si-ar putea dori orice autor. Intr-atit, incit as vrea ca si iubita mea sa afle despre situatia din ^Ultimul tango la Paris^ pe care ai invocat-o. De ce? Fiindca intr-adevar nu stim nimic unul despre celalalt, nici nu ne iubim, eu sunt fascinat de ea, din motivele cele mai irationale (doar am spus ^fascinat^), nici nu doreste sa ma cunoasca, mi-a pasat niste amanunte despre ea din care am dedus ca nici eu nu prea as vrea sa stiu cine este...Si totusi nu e asa de simplu, fiindca ar urma partea cu sexul, si nu as vrea sa fiu cenzurat, de fapt despre sex, numai de bine, cum spunea cineva de pe site despre iubire. Despre sex, bani si alte cele,numai de bine .Mie mi-ar conveni situatia din acel film, cu orice reajustari. Sufletul e o boala veche de care vreau sa scap.Si nu vreau sa fiu patetic, as vrea sa ridem cu totii.
Normal ca ma contrazic. Ea e doar in mintea si poeziile mele. Vreau sa spun ca totul e aproape on-line cu ea ,datele s-au schimbat radical fata de momentul cind am scris textul. Traiesc o stare violent anti-poetica.

Fara aprecieri precum: superb, sublim, etc Ma bucur ca am un confrate ne-poetizator. Foarte tonica, poezia ta.

Eu tocmai ma vindec de o iubire imaginara , iar textul tau ma face sa respir in realitate. Cu placere.

Multumiri lui Cheevas, a nimanui, Oriana, domnului Geana, caruia pina la urma i-am urmat sfaturile, sa-mi spuna Dania daca bine am facut (fiecare are frinele si vitezele care-i convin), Ghiocel, Vladut,motzoaca, Nexus, si muzei mele,Hera (desi nu prea e un nume de muza).
Nu ma asteptam la un asemenea ecou, sincer; haiku-urile, pe care pun mai mare pret, trecusera neobservate.
Carinei: secretul sa ramina doar al nostru; de altfel, sunt infidel, incep mai multe carti, pe unele nu le mai termin, pe altele le citesc pe parcursul unor ani intregi, stiind ca ele ma asteapta intotdeauna.
Urmatorul poem marcheaza, pentru mine, o schimbare a vocii launtrice lirice; cei care vor avea rabdarea sa ma citeasca pe viitor vor intelege asta, prin comparatie cu poemele mai vechi.
Inca un cuvint: Hera, nu te sfii, ^asasineaza^-ma, daca doresti, eu am progresat, pe vremuri, doar dupa ce aruncam sertare intregi cu poeziile mele la cos. Tot ce nu ucide intareste.

Pe mine ^febrilele pseudo-atingeri^ nu ma ating deloc. In a doua strofa ploua cu abstractii care-mi alunga sufletul, daca as avea asa ceva, din poem. De gustibus: eu sunt un adept al concretitudinii unui haiku. Respiratia luminii albastre.

Multumesc pentru grija pe care o purtati maruntei mele existente lirice.
Cit despre chestiunea punctuatiei, am cedat o data farmecului dvs persuasiv, si am efectuat niste corecturi. Dar intre timp mi-a venit alta idee: imbunatatirea frinelor mentale proprii. Deci: sa nu frinam poezia, sa-l frinam, mai bine,pe interpretul din noi, astfel fiecare poate sa ia curba cum il poarta inspiratia, inteligenta si experienta altor texte.

Mi-era teama sa nu fiu ridicol, de aceea mi-am deviat complimentul dinspre persoana ta catre nick, Rodica, fiindca, stii, e destul de dificil printre texte si imagini...

Nu incetez sa ma mir ca se pot scrie haiku-uri perfecte care nu au nimic de a face cu perfectiunea. Intuitia timpului din poemul tau e atit de fragila, incit comentatorul ramine fara lucru de comentat, dupa citeva clipe de incintare. Cred ca e un elogiu.

Mister diluat in explicatie. Hera, ai rabdare cu poeziile tale!

Ce-mi doresc ar fi mai degraba sa aud neputinta, textualizata, din ultima strofa, sa vad ca ai curaj sa sfisii frumusetea impecabila pe care o intretii, ca pe un val, in jurul ...nick-ului,of course, nu persoanei tale.

Uite ca te si critic! Mie nu-mi place poemul tau, e prea pretios. Inteleg de la ce imagine ai pornit, cineva mi-a relatat o experienta de dupa tunelul de lumina, se facea ca din cer cadeau petale de toate culorile (fa un efort de imaginatie, aici, nu te opri la cuvinte), exact asa, un dans de petale, pe o muzica de sarbatoare, imagineaza-ti o lume intreaga care te iubeste doar pe tine, muzica aceea fie Abba, ce-ti place tie mai mult, nicidecum Mozart, pentru ca e o muzica pentru ingeri care nu au cunoscut nefericirea, dar nu am sa-ti relatez totul, poate ca e o impietate.

Multumesc pentru incurajare, dar nu stiu cum sa o iau: eu nu mai scriu de vreo patru ani, ba mint, am scris recent un poem, nu i-am gasit un titlu bun, inca, e chiar ^nu(sa zicem)^, dedicata bunei noastre zeite, Hera. Voiam sa discut poezii, nu neaparat sa scriu si sa gasesc o validare pe site. Dar poate ca am sa scriu. Multumesc pentru bunavointa. Am sa incerc sa-mi stapinesc sarcasmul, daca la asta te referi.

Nu ma astept sa placa cuiva, e prima poezie pe care o scriu dupa mai multi ani, fac doar primele acorduri.
Pentru Hera: sper ca nu te sperie acel trup alb, neapartinator, sa zicem ca e o metafora a paginii albe de acasa (nu de pe internet).