the fool`s gold

Magistre, te-a cam furat valul, parerea mea. Poezia e placuta la citit, dar cateva indvertente logice opresc gandul cititorul din caderea libera. Spui tu in strofa a patra:
L. nu poate iubi decit
barbatii care stiu sa taca
care stiu ca tacerea e singurul
lor avantaj
intrucit totul a fost spus
de mult si doar L. stie
replicile
si le spune iubitului la ureche
in pauzele de respiratie
stiute, de asemenea, dinainte

Foarte frumos, dar daca ea stie totul, \"intrucat totul a fost spus de mult\", inseamna ca stie si poezia asta a ta, si in general stie cam totul despre tine si despre actele tale de creatie, comise sau nu. Si in general o persoana care stie nu prea mai e \"credula\", cum apare la tine in prima strofa. De altminteri nesiguranta o caracterizeaza pe iubita pe mai toata duata poeziei: \"ea crede ca istoria poeziei...\" sau \"iubita mea crede ca vreau sa moara\", sau\" crede ca am fost pina la capat si m-am intors\". Mie mi se pare o lipsa de consecventa. Stiu ca ai vrut sa pastrezi o umbra de mister in descrierea iubitei, intre ceea ce stie ea cu adevarat si ceea ce i se pare ca stie, sau ceea ce-si imagineaza ca stie. Dupa mine nu e suficient de clar. In rest e foarte frumoasa si poetica zicerea asta a ta si m-a dus cu gandul la filmul \"Ultimul Tango la Paris\" de Bernardo Bertolucci in care cei doi indragostiti (Marlon Brando si Maria Schneider)isi jura ca nu vor incerca sa afle nimic unul despre celalalt. Nici macar numele.

Comentariul tau arata o intelegere cum si-ar putea dori orice autor. Intr-atit, incit as vrea ca si iubita mea sa afle despre situatia din ^Ultimul tango la Paris^ pe care ai invocat-o. De ce? Fiindca intr-adevar nu stim nimic unul despre celalalt, nici nu ne iubim, eu sunt fascinat de ea, din motivele cele mai irationale (doar am spus ^fascinat^), nici nu doreste sa ma cunoasca, mi-a pasat niste amanunte despre ea din care am dedus ca nici eu nu prea as vrea sa stiu cine este...Si totusi nu e asa de simplu, fiindca ar urma partea cu sexul, si nu as vrea sa fiu cenzurat, de fapt despre sex, numai de bine, cum spunea cineva de pe site despre iubire. Despre sex, bani si alte cele,numai de bine .Mie mi-ar conveni situatia din acel film, cu orice reajustari. Sufletul e o boala veche de care vreau sa scap.Si nu vreau sa fiu patetic, as vrea sa ridem cu totii.
Normal ca ma contrazic. Ea e doar in mintea si poeziile mele. Vreau sa spun ca totul e aproape on-line cu ea ,datele s-au schimbat radical fata de momentul cind am scris textul. Traiesc o stare violent anti-poetica.

Totul e on-line, iar eu sunt un fapt divers. Vorba lui Cheevas.

The fool`s love. Sa ma trimita cineva, ca pe Charbovary sa scriu pe hirtie de 300 de ori ca sunt ridicol.
in cer lucrurile s-au terminat deja
nu mai cinta nimeni
copilul imi linge mainile

frumos scrii, Liviule!...sunt curioasa ce surprize (placute, evident) poetice ne mai pregatesti?!...:)

Ehei, faptule_divers, poemele ca poemele, însa comentariile m-au afectat sanatos (asta da \"diversiune\":)! Mai ales ca aici ai pomenit o anumita boala, transmisibila on-line... (ay, ay, ay!)

Totusi, cred ca nu de suflet (luat, probabil, drept constiinta sau/si afectivitate) ar trebui sa ne vindecam, ci de identificarea cu propria imaginatie, cu progenitura noastra. Altfel, ne cam paste patetismul, într-adevar. Da\' si cand ne-om maiestri!..:)

Succes la... ma(gi)sterat!

PS: Starea aceea \"anti-poetica\"... cred ca mi-e familiara...