Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

indecenta

1 min lectură·
Mediu
L. a rostit cuvintele dupa
care nu se mai poate spune nimic
esti atit de departe
de orice inchipuire
nici moartea n-ar fi stiut sa
incheie cu atita elocinta
o data cu tine a disparut
nu doar trecutul in care exista
un chip
ci si o viata de aproximare
a celui mai neasteptat
suris al tau
suntem atit de singuri, acum
unul cu altul
incit nici nu ne mai simtim
singuratatea
chipul ti-e atit de diferit
incit aproape ca-l doresc
ca pe cea mai concreta
imagine a Strainului
intrezaresc bucuria lui
noua
bucuria lui necunoscuta
inteleg ca i-as putea
povesti despre tine, am
putea ride putin impreuna
dupa indecenta faptului
de a te fi iubit ne-am simti
din nou oameni
ca doi soldati ce se cunosc
pintru o clipa in transee,
satui de violenta si seriozitatea
din jur.
083.201
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
138
Citire
1 min
Versuri
33
Actualizat

Cum sa citezi

liviu dascalu. “indecenta.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/liviu-dascalu/poezie/33896/indecenta

Comentarii (8)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

Distincție acordată
EEeli eli
scrii bine lately.
nu prea imi placu transeul.

L. pare o muza asa rece, poate mai bine nu i-ai da numele asta scurt si ilicit
0
EBEugenia Buzatu
cuvinte cheie
deschid o usa noua.
indecent suras...
0
@viorel-gaitaVGViorel Gaita
Era normal sa deranjezi fetele cu transeele tale, magistre. Numai cine a facut culcaturi si tarasuri in ploaie, in noroi, poate aprecia ultimele versuri. Sau cine a vazut \"Nimic nou pe frontul de Vest\". In alta ordine de idei poate ca tocmai in asta consta farmecul lui L. Departarea estompeaza duritatea si violenta detaliilor, ca in imaginile usor neclare ce se formeaza pe retina unui ochi miop sau ca in tablourile impresioniste. Pentru a vedea clar s-au inventat ochelarii si biletele de avion. Poezia e frumoasa si bine condusa printre metafore, desi are o imagine deja batatorita (\"atat de singuri unul cu altul\") care insa nu deranjeaza pentru ca e sincera si curgatoare. Ideea de singuratate in doi ma preocupa si pe mine.
Cu \"Strainul\", ai facut o subtila trimitere la Camus, sau e doar o coincidenta fericita?

PS: multam de vizite. Dar ai grija la discurs. Uneori si tu \"rostesti cuvinte dupa care nu se mai poate spune nimic\", adica sentinte, ca un posesor al adevarului absolut. Si stii foarte bine ca in poezie asa ceva nu exista.
0
@rodica-hera-chiriacRCRodica-Hera CHIRIAC
imi place si aceasta poezia a ta...acea singuratate in doi, intr-adevar, cum spune si Ioanid, este o imagine cunoscuta, uzata, insa imaginea Strainului, bucuria lui si bucuria voastra le-ai plasat f.bine in poezie...mi-a placut, pe tot ansamblu ei!

foarte interesant (parca mi-ar fi citit gandurile) ce ti-a scris Ioanid despre propria-ti persoana...ia aminte!:)
0
@liviu-dascaluLDliviu dascalu
Poate ca Strainul este tot ^eu^, asadar, imi caut chipul acolo unde nu (mai) este. Sau este, ce zici, L.? Bucuria lui, noua, este aceea de a fi inteles atit de bine.
Dar nu exista nici o trimitere la Camus, nu sunt, din pacate, un adolescent. Nu zicea Cioran ca filosofia lui Camus este o filosofie pentru adolescenti? Nimic peiorativ la mine, poate la primul C.
0
@liviu-dascaluLDliviu dascalu
A, si pentru inmost: sunt fericit ca provoc haiku-uri atit de bune ca raspuns. Daca as fi un bun haijin, si eu, as intra in joc, dar ma tem, vreau sa mai exersez.
Pentru a nimanui, multumesc pentru steluta si pentru apreciere. Sper ca muza mea rece sa ma mai inspire, asa cum ti-ai dori tu. Multumesc si Herei pentru atentia constanta.
0
@liviu-dascaluLDliviu dascalu
Imi cer scuze pentru insistenta.
Pentru ioanid:la prima lectura a comentariului, mi s-a parut ca e vorba de o ironie la adresa unei pretiozitati din parte-mi, anume grafia cu S a ^strainului^, intr-un text care, imi place sa cred, are o anume gravitate contrara grandilocventei. Daca e asa, o sa retrag acel S. Daca intreaga poezie e ^sincera si curgatoare^ precum metafora celor doua singuratati, atunci, textul meu are ceva din virtutile unui ^grad zero^ al scriiturii, si asta ma trimite tot la ^Strainul^ lui Camus, exemplul clasic de scriitura alba, fara pretiozitati ale stilului. Si atunci, aluzia la ^Strainul^ nu-mi apartine, dar ghicesc o incifrata lauda.
Cit despre comentariul meu anterior, identificarea bovarica si adolescentina cu ^strainul^ ma face sa surid, iata resurse de tinerete nebanuite, in sinea mea. L`etranger c`est moi (?!), ca multi adolescenti.
0
@zZz
Ciudat...Desi stilistic ne exprimam diferit - poate nu foarte - cred ca avem ceva viziuni in comun.:)
Mi-a placut poezia.
0