Liliana Pintocara

Îmi spuneai că suntem legați printr-o rețea de fire invizibile, ce nu pot fi retezate de sabia îngerilor negri- având ca target, distrugerea și a ultimei fărâme de dragoste dintre noi. Ai semnat

O pleoapă încolțită-n căldura soarelui de mai, Într-o floare roz parfumată de măr, Ale cărei petale moi dansează cu vântul, Cântând trilul privighetorii măestre, Prin crudul verde de

Mă desenezi în multe culori vi Fără să-mi pui tristețea-n ochi. Fruntea senină, fără să adaugi Amărăciunea adunată-n dungi. Albe fire de păr mi le vopsești Șuvițe ciocolatii și le

Dumnezeu te-a creat pe tine după forma și moaca Lui, iar pentru restul ți-a dat țeluri importante de atins. Ca să nu te plictisești te-a trimis la vânătoare de ce s-o nimeri și ți-o pus mintea la

Până în clasa a cincea, nu prea m-am omorât cu învățătura și asta pentru că părinții mei munceau mult si nu prea aveau timp de mine. O altă explicație ar mai fi că… mă credeam proastă; o părere la

Atunci ți-am spus că n-ai nici o șansă S-ajungi în miezul trupului meu, Pentru că-mi ridicasem zid gros de apărare, Ca nici o rază de iubire să nu-l poată străpunge. Am construit turn înalt

E ora 12.30 dimineața. Încerc să-nvăț, dar nu-mi intră nimic în cap, așa că stau cu ochii pironiți la gaura neagră ce se varsă prin fereastra deschisă și visez. Dintr-o dată...geamul începe să

Știați că văduva neagră este o perversă? Ademenește bărbații pe la colțuri, Îi ridică pe culmile cele mai înalte Ale extazului, sugându-le seva, Ca o înghețată lipită pe băț, Iar când i-a

Gata, în sfarșit am plecat. Abia așteptam să ajung la mare. Negruțu încă nu știa unde mergem dar îi place cu mașina. Mi-am terminat treburile în Slobozia și mă îndreptam spre Medgidia pe la Hârșova.

În acea seară, întinsă în patul din odăița mea de culcare, nu mai simțeam tristețea din singurătatea-mi spărgânduse ca un ecou de pereții mansardei, luminați doar în dreptul ferestrei de becul ce

Cristi și Mihaela se cunoșteau de ceva vreme. Erau amici și făceau parte din aceeași gașcă. Dacă până în acel moment cineva ar fi întrebat-o părerea ei despre el, i-ar fi spus că este un tip haios,

Mă simt un suflet pierdut Ce se stinge încet și tăcut, Un înger cu aripi rupte sunt Căzut la pământ și lovit crunt. Am adunat în suflet doar dureri, Am obosit de atâtea înfrângeri. Toate

- Ne-a invitat Adi la ziua lui. Ce-i ducem? îl întreabă Diana pe frati-său. - Păi…ceva dulciuri și ceva de prin casă. Amândoi își aruncă ochii prin casă. - Uite „cioara cu cașcavalu-n cioc” zise

Nu mă pot abține să nu scriu de altă întâmplare nostimă din copilărie. Într-o seară sună la ușă vecinul de vizavi. Tatăl Dianei se duce și deschide ușa. - Bună vecine, nu ai niște sulfamidă,

Cerul scutură norii de-un alb compact ca printr-o strecurătoare uriașă și începu să cearnă steluțe de gheață. În zadar se zdrobi soarele să tragă cu o rază la ce se mai întâmplă pe Pământ, nu reuși

Această criză a fost foarte bine pusă la punct și regizată de cei care de fapt conduc lumea . Imi e ciudă că nu pot fi stăpână pe propriul meu destin și că, și eu, ca și ceilalți, sunt doar o

Ale vieții tumultoase valuri Te-au adus spre ale mele maluri. Să zburăm pe aripi de cocor, Să ajungem până pe-un nor. Să ne înălțăm în sus spre soare Și de sus să ne aruncăm în mare. Vântul

Am declarat război total vagaboandelor mele gânduri. Într-o dimineață pe când mai era încă noapte, m-am trezit goală, stoarsă, epuizată de durere, vlăguită de zâmbet: gândurile mele o luaseră la

Subsemnata Monica de Rizi, mă jur cu mâna pe fular că nu făcui nici o șmenuială cu scena aia de la Costinesti. Vă declar în numele partidului că nu putui să închiriez scena aia nașpetă de 1400 cu

Între blocuri era o șosea în pantă care ducea în șoseaua națională. Aici Diana si ceilalți copiii se dădeau cu patinele cu rotile, care pe atunci erau cu patru roți, prinse de picior în curele.