Război gândurilor

Am declarat război total vagaboandelor mele gânduri. Într-o dimineață pe când mai era încă noapte, m-am trezit goală, stoarsă, epuizată de durere, vlăguită de zâmbet: gândurile mele o luaseră la sănătoasa, mă părăsiseră ticăloasele atunci când aveam mai multă nevoie să simt. Îngrijorată, am început să le caut prin casă după toate lucrurile care-mi fuseseră dragi, chiar și sub pernă, acolo unde le lăsam în siguranță în fiecare noapte. Le-am căutat și printre cuvintele salvate întru-n folder de la tine, dar acestea erau goale și fără sens. Cred că intrasem într-o stare de hibernare căci inima începuse să-mi bată tot mai rar, zâmbetu-mi înghețase pe buzele crăpate iar lacrima se întărise undeva în colțul ochiului. Au apărut zgribulite la geam, într-un ajun resemnat de seară, dar nu singure, ci însoțite de gândurile tale. Le-am încălzit la gura sobei, le-am desmierdat, iar ele mi-au promis că nu mă vor mai părăsi niciodată.