Oglinda sufletului meu

Atunci ți-am spus că n-ai nici o șansă S-ajungi în miezul trupului meu, Pentru că-mi ridicasem zid gros de apărare, Ca nici o rază de iubire să nu-l poată străpunge. Am construit turn înalt de veghe, Din care aruncând ochi de vultur către zări, Am țintit în tine priviri de smoală topită Și vorbe de lavă fierbinte. Alungat, ai plecat umil, Cu coada rănită-ntre picioare, Uitându-te trist înapoi. Dar, surprinzător, te-ai întors Cu un întreg arsenal tenace, Declarându-mi iubire eternă Cu ochii plini de lacrimi amare. Ideea preconcepută care-o clădisem până atunci, începu-se să se clatine, Sfărâmată de căldura inimii tale. Mi-am ascuns mâna în palma ta Tremurată și umedă și te-am privit în ochi. Atunci mi-am văzut sufletul, ca într-o oglindă.