marea ne vinde

coloane de mercur măsoara venele tale, venele se

aruncă în valuri cu groază

cu frica de-a nu omorî în spume stelele ce-noată

cu chip de delfin

marea îi strâge în brațele ei, marea îi iubește

cel mai mult, cel mai crunt, cel mai sălbatic.

dă-mi o oră. atât ca să mă simt și eu profundă.

voi fi vei fi va fi cel mai mare strop lovit de

pământ.

încercăm să ne-amintim prima zi de toamnă. care

toamnă... nu ne-a găsit niciodată toamnna... în

copaci și valuri n-am trăit nici un minut

crezi? o zi suntem oameni, doar o zi...cerul chiar

acum aruncă-n noi cu frunze...ce stupidă marea,

o, marea meduză... s-au ridicat iar pânze.

vântul le mișcă crestat...vântul ce-ți umplea

scrumiera cu cenușa avioanelor...se mai aude

vocea întunericului ca o plagiere mută a ochilor

noștri.

vino fără sfârșit. în scoici pentru mii de ani

înainte să ne-ascundem. voi vi vei fi vom fi cea

mai suavă secundă a timpului dintotdeauna...

ei zâmbesc fals...și cu mâinile goale se țin de mână să nu se rătăcească... care mâini...

mâinile ce au dat zbor pescărușilor în albastru.

trebuia să fie ziua asta o zi care să nu se

repete... care nu s-a repetat până acum...să

nu alerge mașinile după nori călcănd sub roți

florile ce ascundeau golul străzii... singurătatea ei

omenească...

deși mi-e frică să-ntreb...unde-ai fost până acum...

gutui icterice au un răspuns...

marea ne vinde