Poezie
Take care
2 min lectură·
Mediu
Take care
„Când vei pleca voi scri deces
În colț de cer neșters...
În piept am vânt suflet delir
În pumnii mei venin.”
(M. Bostan)
69.
Triburi de gânduri se năpustesc peste pleoape
sunt ore când nu exist sunt ore când mă
desprind ca o petală de tot ce-i mai rece decât
genele norilor decât foșnetul neinspirabil cu
efect de cocaină ce mută pașii în plimbare or
fâlfâie din ei cu nevroză să nu ispitească
zmeii sălbatici din visele altora sigilatele
regrete le-am trimis viermilor din antichitate.
88.
Sunt primăvara sunt sperietoarea omului de
zăpadă îi simt ghearele cu ghearele și colții cu
cariile suflând în păpădiile târzii ca-n lumânare
sunt mâinile din care mi-am făcut aripi și-am
învățat să zbor cuvintele tale?
s-au lipit de aburi pe obraz că-năuntru
nu mai tulbură nimic nepăsarea
62.
Azi poți vedea-n toate celulele mele întunecimea
norilor cum ning peste cărări reci stoluri plumburii
simt mâinele-mi cad simt mă îneacă
ploile cuvintele-mi sugrumă scrisorile te-ascunzi
în vifor meteoric când peste zări s-aruncă bruma
până-n noapte s-ar putea să-mi pierzi urma...
05.
Cerbi singuratici zâmbesc ninsorilor polare
scrisori din trupul păsărilor ne-nvăluie în fulgi
lucrurile încep departe foarte departe de tine
acolo ajunge doar mersul desculț al oamenilor singuri
fiecare zi se apropie de tăcere fiecare vis al meu
se repetă-n intervale sinodice
ai grijă
niciodată
florile nu cresc pe drumuri nordice
002157
0