voyons, puiule, voyons

‘’ voyons,Puiule,voyons’’(Andreea Cristina Novac)

-***-

și ce dacă***

n-avem voie să mergem prin dosul strazii

copacii sunt prea bătrâni

de când le cade șindrila peste crengile

neînflorite încă

-cum ar fi penele dacă păsările ar refuza să le mai poarte***-

știu doar

că tot ceea ce nu se vede se găsește numai

într-o diateză pasivă

n-ar trebui să crezi adevărul e

că nici eu nu mai cred

dragostea

nu se găsește de cealaltă parte a străzii în gazoane

și când dormi cu gândul pe pervaz

n-auzi cum dincolo de perete se trage clopotul

bisericii

de cei ce cred doar în nonfuncționalitatea deșteptătorului

râde

nu o singură dată încă râsul acesta îți va rupe

picioarele scaunelor (cariile sunt prea blânde pentru asemenea infracțiuni)

vechiturile îngropate odată cu morții

de fapt

sunt

confidența cutiilor de conserve dependente de ardența

asfaltului acestei străzi

nu mai știu nimic

atâta doar să-ți spun că nu ceea ce cunosc mă interesează

iar tu e o silabă prea scurtă de legat

-cum ar arăta omătul dacă i-am face transplant de pene***-

[în negrul de fum al motoarelor diesel]

astăzi aștept întoarcerea îngerului risipitor

voi urmări cum vecinii le-aruncă cutii în cap

trecătorilor ce-au auzit de reduceri la jumătate

din preț la aripi congelate de fluturi

valabile/doar/până mâine dimineață când toți

vor arunca cu ouă în loc să-mi bată la ușă

am să le spun

salut, mais je suis en retard

sunt cu tine,puiule,aici, mergem prin dosul străzii

pentru noi

păsările-au împăiat omătul cu propria haină

-să-nțeleg

că dragostea e totuși

de cealaltă parte a străzii de unde mă chemi***-