Jurnal
red light
remembering amsterdam
1 min lectură·
Mediu
vrei sa tragi de volan să tai parapetul dar e târziu taci
ucizi realitatea îi așezi mumia
cu vedere spre ceilalți
în firida unui zâmbet blazat
în stânga Amstelul
își întinde trupul negru pe brațe reci de ciment
te sfâșie dorul unui amant insensibil
strigătele lui nasc vârtejuri în adâncuri
taie în ceață ca sirenele unor vapoare căutându-și farul
când pleci vezi pe străzi ultimele iluzii agonizează
pline de sânge niște animale lovite mortal și
cât de bine pricepi aceste accidente intenționate
și râzi râzi de ironia momentului
faci piruete în spații înguste nu-ți iese din minte ideea
că nici sfredelul ăsta nu-ți taie drum afară din realitate
amețești treci prin diverse centre de greutate și
crezi că lumea se învârte în jurul tău
câtă minciună aici cherie
există ore
în care ceilalți sunt simple pretexte pentru a nu ieși din tine
râzi vorbești aluneci printre vertebre reverențe și
nimeni nu știe că de fapt porți alte dialoguri
cu ființe care-și țin caracterul într-o lumină dură
nu-și ascund intențiile sub podele șubrede
http://www.youtube.com/watch?v=nv4d0xzv5EA
(photo: \"play with me / don\'t play me\" by ligia pârvulescu)
022865
0

ai venit cu plusul ăsta de imagine, pe fondul muzical deja foarte mișto ales...
mă zăpăcești, ca de obicei.
dar îmi place că mă faci să te iau pe-ndelete...:))
ultimele două strofe merită citite, recitite, răscitite...până la finalul piesei.