Poezie
Amurg
1 min lectură·
Mediu
Plecasem să-mi culeg
simțirile-n amurg,
am întins plasa de gânduri;
măcar unul să prind
să-l scutur de toate uitările,
să-l rețin,
să-l păstrez cu mirările.
Furasem ștrengar
apusul întors
cu fața spre tine
în toată culoarea
scursă din ceruri
ca zeama din fruct
rămasă pe buzele tale.
Pitisem sub norii târzii
o carte-ncepută odată
când tu și cu mine,
copii,
fugeam după zmeul de vată
prins între stele,
nocturn,
când tu chicoteai,
ștrengăriță,
că noaptea nu poate fugi,
nu știe s-o ia înainte
ci piedică-ți pune pe drum
și calea ți-o taie în pietre,
apoi,
în glumă să-mi spui
că lumea nu-i zmeu
nici pasăre nu-i
s-o prinzi,
lumină să-i pui,
apoi s-o înalți,
s-o vinzi nu-știu-cui,
cu banii primiți,
să-mi tot spui,
că pe mine,
tot pe mine
mă cumperi.
009
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Lidia Muraru
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 131
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 40
- Actualizat
Cum sa citezi
Lidia Muraru. “Amurg.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/lidia-muraru/poezie/14206292/amurgComentarii (0)
Autentifică-te pentru a lăsa un comentariu.