Poezie
Decembrie
1 min lectură·
Mediu
Pe geam
degetul gheții
își zgârie trecerea
cu așchii și flori
pe dealuri mărunte,
un fel de rămas bun,
de părere de rău
că toamna
și-a scăpat frigul
din palme.
Ziua
se plimbă și ea la ferestre
grăbită spre noapte
ca s-o prindă în ore puține,
s-o apere de ger,
de vânt,
de pițigoii care-și recită
partitura pe creangă.
Decembrie
e fila rămasă
între degetul mare
și anul următor,
e colind,
e cadou,
este copilul care
se ghemuiește la sânul sobei
apoi aleargă la fereastră
sărutând-o
acolo unde degetul,
acel vârf de gheață,
scrie cu așchii
și flori
pe dealuri mărunte:
am venit
din nou.
0017
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Lidia Muraru
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 105
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 35
- Actualizat
Cum sa citezi
Lidia Muraru. “Decembrie.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/lidia-muraru/poezie/14206055/decembrieComentarii (0)
Autentifică-te pentru a lăsa un comentariu.