exclusivitate

Am observat că există în creația recentă a autoarei mai multe texte axate pe motivul privirii, așa încât - mai în glumă, mai în serios -, am putea zice că are în vedere un ciclu poetic al privirii introspective/ al privirii în sufletul celuilalt. Aici - ca și în alte părți, de altfel -, sufletul pare a fi reflectat în acea privire, urmând o cale sinuoasă, cu urcușuri și coborâșuri, ca a vieții, de altfel.
Din punct de vedere compozițional, mi se pare foarte bună această organizare a strofelor: prima, axată pe suflet; a doua, pe privire; a treia, pe atingere. Toate acestea - sufletul, privirea și atingerea - se îmbină armonios în ultima strofă, în ciuda ușoarei dulcegării romanțioase a finalului.
Limbajul este auster, cu recurențe ale unui lexic parcă ușor bătătorit, dar, aș zice, pământul bătătorit are mai multă trăinicie. (!)
Este o corectură de efectuat: se scrie „zgrunțuros” (nu „zgrumțuros”). De asemenea, aș evita lipsa de eufonie din versul „când câmpurile”, schimbând puțin ordinea cuvintelor: „când primăvara/câmpurile înfloresc”.
În ansamblu, este un text care m-a convins, de aceea las un semn de apreciere.