Poezie
Toamnă
1 min lectură·
Mediu
Frunzele îngenunchează răpuse
de tremurul mâinilor
care nu se mai pot atinge
prin mănuși
iar lacul și-a întins pielea de gheață
și-a închis izvorul
pentru o vreme nedeterminată
și broaștelor li s-au prins lăbuțele
sub așchii de ger înfipte ca punte.
Copacii înțepeniți în gri
se străduiesc, fără succes,
să-și mai scuture brațele dezgolite
și păsările toate
nu-și mai găsesc cuiburile
încălzite sub pui,
chiar vântul se sperie
să mai străbată
în sus și în jos
pădurea
sau cărarea umedă
sau porțile rămase întâmplător deschise
de bunici.
Se anunță că a venit toamna
dar personal n-am întâlnit-o
dar cred,
toamna este starea care mă înfrigurează,
mă îmbracă în gri
și mă lasă cu brațele goale
dezgolite
și smulse
de Tine
când pleci.
00242
0