Leonard Ancuta

e tocmai tehnica, felul zicerii, usor insurubat, dar penetrant. as zice tirbuson, pentru ca e nobil sa deschizi, sa scoti dopuri.

pe de alta parte inca sunt vizibile taieturile deconstructiei, uite
cum vad eu, asta ca sugestie

Hibernează revelațiile în tine, mamă
de s-ar trezi, tot nu ar trece de maxilarele încleștate ale trecutului
dansau amenințător în pas moldovenesc,
ai fost nevoită să le înalți
la gradul de ofițeri, fortărețe,
minotauri


gurile ca o avalanșă
palmele staccato feliau urechiușele în tinitus și roșu,
mereu îndreptate asupra
tu
mică
un pumn de fetiță
ochii ce treceau prin tine fără să vadă
ca un ninja prin perete lacome urechile
de „talentul și mâinile lui Carmen“,
nehalite țigănci
ucide-le

cu inimile ca o ventuză
ale copiilor tăi

pe plânsul tău ca geamul

ma bucur ca ma citesti si ma apreciezi constant. in acelasi timp m-as bucura si mai tare daca mi+ai spune uneori mai pe sleau, cam cum face radu, nu se sfieste sa imi spuna pe unde i se pare lui ca scartaie. mie imi place mult poemul asta, sunt ferm convins ca e mult peste ce se publica aici, dar cu siguranta nu-i perfect. si sunt constient si de asta.

Valentin, multumesc.

Radu, multumesc de asemenea. eu cred ca repetitiile isi au rostul lor, nu fac decat sa accentueze. cumva obs astea cu setartile sau banda tin de gustul fiecaruia, cred eu, sunt false probleme. pana la urma poate ai dreptate, o sa vad peste o vreme, deocamdata eu sunt multumit ca mi-a iesit asa, ca e diferit oricum de ce scriu bajetii si fetilii de aci.

Diana Mihaela, ma bucur ca iti place sa ma citesti si multumesc pentru semn. si da, poemul nu mi se adreseaya doar mie, asa a fost gandit, sa rezoneze si cu cititorul, cu cel care se regaseste in text. poate tocmai d-aia unii ar putea carcoti, tocmai ca nu li se adreseaza.

e cunoscuta, intotdeauna, cei care ne parasesc devin dintr-o data mult mai frumosi, indiferent ca se duc in drumul lor sau viata lor, indiferent ca se duc in moarte, ei seduc puternic. de aceea m-am gandit ca pot folosi aceasta metafora a florilor de cadavru - uneori ele chiar apar pe piele, alteopri insa nu e decat senzatia aia a unui buchet dureros, absent, dar cu atat mai dureros. mersi de trecere si semn.

te inseli, am citit aproape tot ce a postat fiecare aici, inclusiv OA, si nu e o greseala, din pacate pt OA. si pe agonia nu sunt 20 de poeti, nu sunt nici macar 10.

strofa doi e cam scoasa din context dar e singura valabila, in opinia mea din text. si ma intreb cum surad porumbeii, cum surad pasarile fara buze. e oare posibil asa ceva?

parerea mea sincera de scriitor este ca dvs, dna Ardeleanu habar nu aveti sa scrieti poezie si nu puteti discerne intre valoarea unui text sau a altuia. este parerea mea sincera si mi-o exprim in virtutea libertatii de exprimare in acest spatiu public unde ati consimtit sa va expuneti. de obicei evit sa imi exprim parerea tocmai pentru ca da, 95% din site e maculatura si 95% dintre autori nu fac decat sa se pupe intre ei, sa se laude intre ei, fara a mai tine cont de ce inseamna valoarea LITERARA a unui text. daca pt dvs aceste elucubratii pseudolirice au valoare, eu zic ca e bine ca scrieti, cel putin ca terapie. dar nu pretindeti ca ar avea vreo insemnatate pentru LITERATURA, pt ca asta e doar bataie de joc. Daca ati fi sincera cu dumneavoastra ati sti ca de fapt spun adevarul. si da, macar aici pe site, indiferent de ce cred 100 de postaci prieteni cu dvs sau nu, dar din aceasi categorie literara, deci da, eu sunt buricul pamantului, sunt unul dintre putinii autori de valoare ai site-ului. si in acelasi timp nu ma feresc sa imi spun parerea franc, direct, fara ocolisuri si aolo unde imi place si acolo unde nu. am mai citit texte ale dvs, ba chiar am citit acum vreo 2 ani, unul bun, o reusita intamplatoare, as zice. din pacate atat de rar gresiti, incat parerea mea deja s-a intarit. eu zic sa acceptati parerea mea ca venind de la cineva care va spune adevarul in fata si nu va minte, pt ca altfel nu faceti decat sa va mintiti singura.

asta e exact genul ala de text plin de pașunisme poetice care, in foarte multe din cazuri e recomandat. imi aduc aminte ca acum 16 ani, scriam si eu asemanator, dar parca nici chiar asa, si m-am dus la ioan es pop cu niste texte d-astea si mi-a spus ca ceva talent as avea, dar ca trebuie să-mi aduc poezia in prezent, pentru ca e învechita, pentru ca sufera de anacronism si pentru ca in speta, în ziua de azi nu se mai scrie asa. in orice caz, textul sufera si tehnic, e destul de vascos, de incarcat, prea multe metafore pe vers, care-l fac gretos de dulceag, si prea multi cai, icari, herghelii, etc.

In mod normal nu as mai lasa comentarii sub astfel de texte, dar ma gandesc ca poate mai sunt tineri autori care ar trebui sa se fereasca de astfel de imposturi poetice.

la un caine care minte ca-și iubeste stapanul. cred ca asta ar fi fost cool.

multumesc frumos pentru aprecieri. poeziile mele sunt reale pentru ca nu contrafac o realitate, nu fabrica sentimente, nu impersoneaza trairi, nu sunt scrise din nevoia de apreciere pe care o resimt majoritatea autorilor de poezie care publica pe site-uri. eu scriu poezie, nu cersesc stelute, eu imi exprim sentimentele, nu fabric sentimente. mersi de semn.

ma bucur de aprecierea ta, sa stii ca si eu cred ca e cea mai buna poezie a zilei.

rulez face trimitere la rules, reguli, dar in acelasi timp si rulzcum scriu si spun unii, la faptul ca merge, ca funtioneaza, aici e misto ideea ca omul merge , ceasul sta si ca omul trebuie sa evite cat de mult ocolisurile daca vrea sa fie vertical cand ajunge la orizontala. a

multumesc pentru semnul tau, ma bucur ca am reusit sa iti smulg o apreciere.

dar unde este inefabilul in textul de mai sus?

poemul e un intreg, se construieste strofa cu strofa si da, are punctulș culminant in ultima. e normal sa fie asa, dar oricum, apreciez, mersi.

aprecierea ta (la fel ca si a lui vasile si a inca trei-patru nume de pe-aici) e suficienta si e mai importanta decat orice steluta. te salut!

si de la ascult incet un fosnet, textul se rezuma la imagini fortate, uneori cliseice, alteori doar lipsite de logica si autenticitate. frisoane lirice fara adancime.

multumesc pentru comentariu, nu stiu cum reusesti mereu sa scrii atat de stufos si plin de patos.

iti multumesc frumos pentru comentariu, ma bucur ca iti place acest poem, sper ca in curand sa il am si in varianta audio, impreuna cu intreg volumul 69 de poeme de dragoste, pe care acum il inregistrez in studio cu vocea actorului si regizorului Iulian Gliță. Sper ca o sa iasa un audiobook foarte bun, pe care orice ascultator de poezie (cititorii sunt mai multi, insa poezia e facuta pentru toate simturile, inclusiv pentru auz, de aceea aceea inregistrez varianta aceasta) sa il aiba in biblioteca sa.

Multumesc pentru cuvintele frumoase si te mai astept in pagina mea.

scuze ca raspund abia acum, nju stiu unde mi-a fost capul, credeam ca am raspuns deja, multumesc de apreciere si ma bucura faptul ca te invarti prin pagina mea. la buna (re)citire!