Leonard Ancuta

vad ca va pot raspunde, multumesc mult tuturor pentru aprecieri. sper sa ma cititi si, de asemenea, sa ma intelegeti, in toate demersurile. poezia e greu si are multe aspecte,

Vă multumesc mult pentru citire, comentarii, aprecieri. Mă bucur că vă faceti timp să si cititi dar si sa lasati semn, mă bucur că am reusit macar de doua ori sa particip la afectele voastre si ca mi-am facut datoria de autor. Bravo voua!

pentru aprecieri, sunt convins ca am ajuns intr-un punct in care literatura mea nu mai poate fi contestata, poate doar parerile mele, dar sunt convins ca orice poate fi imbunatatit. apreciez ca sunt in continuare citit si recompensat! sper ca si nivelul meu pe site sa creasca, nu de alta, dar aportul meu poate atarna greu, mai ales acolo unde mai exista putina poezie.

si multumiri tuturor celor care mă citesc si mă apreciază. mă bucur că pot să vă bucur!

e suficient si atat, ma bucur pentru lectura si te mai astept in pagina mea!

comentam undeva va am dat peste o poezie imbatranita. dar sunte feluri si feluri in care poti intineri iar unul e poezia, e romantism si patetism mult aici, asumat insa si echilibrat si per total mi-a placut. da, poate voiam un zvac, ceva mai puternic, dar nici eu n-am uitat chancons a la fraccaise, melodiile alea cand dulci cand triste si mereu m-ai bucurat, una la mana bine, doi la mana f bine, trei la mana e o poezie reusita as merita mai multa atentie pentru ca e scrisa bine si cu suflet dupa cum simt.

cu posapocaliptic m-am familiarizat cu multi ani in urma, cand citeam almanahul anticipatia, cu postpunk a fost cand johhny roten a devenit john lydon si sex pistpls a ajuns PIL, sau public image limited, cu posthuman cand am terminat filosofia. post rock a aparut imediat, tot cam atunci, in fine curente si curenti si curentati. dar multumesc pentru apreciere,

sunt multi ”eminescieni” pe site, care dau din coada ca sa sune, unii chiar au impresia ca asta e poezia. mai sunt unii care se cred moderni desi sunt interbelici. am patit-o si eu, chiar inainte sa apar aci pe site, in urma cu fro 15 ani, cînd dupa o intalnire cu maestrul Ioan Es. Pop ( oare cati l-au citit?), am aflat si eu ca-s interbelic si el m-a indrumat catre poezie.ro, unde la vremea aia activau cam toti premiantii, erau toata floarea. atunci am inceput sa-mi fac meserie din a citi poezie, nu doar aci pe site ci si pe site-uri de profil din america sau anglia, atunci am vazut tehnici si teorie, critica si metode de a scrie. de atunci am început sa cau altfel de poezie, cea in care sa fii tu si sa incerci sa fii original, chiar daca e mereu tot mai greu. poate de aceea uneori e greu sa ma citesti sau sa ma intelegi ca cititor, pentru ca scobesc acolo unde n-a sgariat nimeni. si aci e o mostră și mă bucur tare ca ai remarcat-o. poezia e ca o stiintă universala, trebuie sa le cunoască pe toate. Platon spunea că poezia nu trebuie sa se atinga de filosofie pentru ca se corupe, poezia trebuie sa fie doar emotie.Dar uite că după multi ani de filosofie, nu eu, dar altii au conchis ca poezia trebuie doar sa transmita emotie, prin orice mijloace si tehnici. poezia nu e emotia aia a pictorului, starea in care stropeste in transa o pinza. nu, poezia se joaca cu toate sertarele mentalului, si cu cele in care ai sosete, si cu cele in care ai filosofie sau chiloti sau economie. daca poate oferi emotie. de aceea poemul acesta pentru ca doar din coada suna, cum spune eminescu, dar te duce cu gandul in alta parte si in alta emotie.ca argintii sunt bani si folosesc si ei la ceva.

ca e o pasune mare pe care poetii vor sa se intinda si sa se bucure de pasunism. se scria asa in urma cu 50 de ani, se aprecia aa ceva, se si publica si culmea, se si vindea. la kil, ca sa poti cumpara magicianul lui fowles te alegeai cu macar una sau doua carti d-astea. nu vreau sa fiu rau, dar sunt progresist, se canta si acum muzica blues, se mai canta si rock m rol. se mai practica si tango, dar sunt desuete. nu zic ca genul asta de poezie trebuie sa dispara, dar nu cred in poetii care nu vor sa evolueze, sa creasca, sa fie mai mult. asa vad eu poezia, ca o autodepasire, ca o speranta dupa primele trei sperante.

si are discursul mai consistent, are imagini mai usor de retinut, mai clare decat in cele autobiografice, acolo sunt calupuri in care pare ca se repeta o gramada de lucruri, nici alea nu-s rele darpar greoaie cu tot felul de denumiri care nu prea au importanta pt cititor, e clara topografia dar nici ca o lectie de geografie, insa aici cum spuneam, mai condensat mai clar, mai memorabil. as fi dat stea daca puteam.

pentru incursiunile in pagina mea si pentru cuvintele gratioase. sunt sigur ca o sa mai treceti, va invit cu drag!

mereu ma distrez cu stilul tau de a comenta, dar de fiecare data ma bucur ca am un cititor constant, un urmaritor al muncii mele si asta ma onoreaza. multumesc!

pentru multe lucruri, și pentru frumos, și pentru fragoste, chiar și pentru adevăr, așa spunea nichita, că adevărul poetic e incontestabil, el nu are cum să fie invalidat, el e întemeiat prin creație. așa că omul caută în poezie xreația, adevărul care nu poate fi contrazis de nimic, și reușești asta cînd faci din poezie, poezie, adică creația capătă sens în ochii celorlalți. poezie nu e statutara, ca legile, dar daca naște emoție devine mai presus de ele, legile pot fi drepte sau nedrepte, poezia nu e dreapta sau nedreaptă, ea doar este.

dar sunt sigur că, mai ales că voi sînteți dintre cei mai vechi de pe site, sunt sigur că eu nu am purtat niciodată mască. am fost între cei curtați să fiu editor pe site, am avut privilegii dar am fost și între cei care au reclamat mereu anomaliile șau defectele. am scris poezie, atît cît m-am priceput și așa cum m-am priceput, poate nu mereu mi-a ieșit cum poate nu mereu am judecat limpede. nu-s om fară greșeală, pentru că de greșit greșim cu toții, dar mă bucur, emilian că nu porți ranchiună, cum mă bucur editorule că nici tu, cum mă bucur răzvan că ești constant în a mă citi. mulțumesc vouă!

ma bucur mult ca esti intre cititorii fideli, sper dă pot scrie mai bine și mai bine să ofer tot mai mult ochiului poetic, cel care se hranește cu poezie.

comentariului de mai sus, si eu cred ca e un poem bun, mai ales finalul, si eu as subtia prima strofa si as utiliza aklta comparatie decat cea cu inghetata. dar si asa, naivitatea asta are farmec.

multumesc pentru trecere si apreciere. asta e ca o traducere din clasici.

de aprecierile voastre, multumesc tuturor pentru lumini si citire.

nu-ș de ce pare ca ești printre puținii care citesc si lasă un semn la postarile mele, dar tot e bine ca e. cei mai multi cred ca poezia e emotie, e locul in care gandirea e depășită der sentiment, la fel si iubirea. eu cred ca fara gandire nici n-am fi capabili să recunoaștem sentimentele, ba chiar pe noi insine.

ma bucur ca ma citesti constant, dar si interpretarile tale sunt mereu deosebite, speciale. Multumesc de semn!