ce caută omul în poezie

cei mai mulți caută în poezie să spună că nu sunt iubiți și iubirea e ceva de neînțeles, că ei cred că poezia e de partea lor, dar iubirea e de partea părăsiților și ăia care părăsesc sînt antipoezie, deși, fără să-și dea seama ăia care vor poezie nu realizează că și ei fac parte din poezie. în poezie intră tot universul. și respinsul și iubitul și dracul și dumnezeu și oricine, și eu care fac glovo și nu primesc șpagă. în poezie verdele poate să nu existe iar albastru poate să fie verde. inexistent. albastrul poate să fie roșu iar roșul poate să fie muzică, dar neagră. roșu și negru poate să fie sthendal dar poate să fie un cer de seară cînd apune inima ta în pragul unei case unde stă ea. că muncești 80 de ore pe săptămînă și florile se ofilesc pînă i le aduci, iar ea e cu prietenele pe herăstrău. și comanda glovo e anulată. în poezie poți anula tot fără penalizări și fără să te uiți la lună că luna e doar un contoar pentru dragoste. dacă e plină e plinuță. dacă e ac, e pentru vremea cînd tu nu iubeai dar erai iubit, și acum nu mai ești te-ai împlinit, acum dragostea e pe comandă, vine glovo într-un sfert de oră nu dai șpagă, dar nu știi că baiatul are poezia lui, e minus 1200 de coco tu te gîndești că e un hamburger, dar dragostea, dragostea e într-o floare sau într-o floră din stomacul lui, poate că și el iubește, dar muncește el cu stomacul gol o visează pe ea, visează o zi liberă să se vadă cu ea dar nu poate, glovo spune mergi mai departe, acolo unde tinerețe fără bătrînețe în valea uitării, acolo unde comenzile sunt mai dese și aproape și iese șpagă acolo undre cartofii prăjiți miros a floare, a iarbă, a altceva decît ulei ars acolo unde dragostea nu trece prin carne, trece prin amintiri și respirație comandă dragoste și n-o să primești nimic, comandă hamburger și vine 1+1 ce caută omul în poezie n-o să fie niciodată în mîncare, nici în haine nici vacanțe. în poezie e doar ce nu găsești nicăieri unde se poate lua cu bani. în poezie nu e nici trecutul, nici viitorul, nici soarele și luna. în poezie e momentul în care știi foarte clar cînd ai să mori, cu cine, de ce, pentru ce. în poezie e sublimul cînd moartea pare doar o partidă de pescuit.