Leonard Ancuta

Propun sa ne tutuim, că eu nu domnesc pe nimeni. Apoi Am mai vazut una alta, dar si daca primeai stea de la Napoleon, parerea mea ramane parerea mea si mi-o asum. si ca sa nu ne batem cu pumnii în piept, ramane de vazut ce se intampla mai departe. Crezi ca francezii sunt destepti? Nu. Am intalnit atatia pe care un prieten de-al meu ii invata limba iar eu literatura. Am intalnit academicieni de carton si am intalnit inalte spirite pe care le topeai cu mana ca pe o lumanare prost facuta. Felicitari pentru realizarile tale, dar imparatul e gol mi se pare o expresie. Nici eu nu sunt cel mai modest, dar uite, nu m-am intalnit cu tine in lumea literara solida, la cenaclurile frecventate de poetii actuali. Dar nici asta nu e o problema, placerea ramane de partea mea daca de acum inainte ne jucam cu aceeasi jucarie fara sa avem refulari. Din puntul meu toata lumea care scrie bine are stima mea.

multumesc de apreciere. Da, sunt un fel de insingurat, un fel de solipsist, da, sufar, am traume, dureri si fizice si sufletesti, sunt un om cu de toate. dar nu sunt rautacios, dimpotriva caut sa fiu cat mai corect. am facut fac de filosofie, am experienta în scris, am citit cu tona si mi-am gasit și maesti de la care sa invat cate ceva despre literatura si scris. de aici anumite exigente. nu su rea vointa, ci cred, sper ca acolo unde ating vreau sa imbunatatesc cate veva. nu am cum sa reactionez la tot ce se publica, pe tine te stiu de ani buni, in proza te descurci mai bine, dar la poezie ai ramas in bucla timpului. ca sa mergem inainte nu trebuie doar sa prindem generatia actuala, trebuie chiar sa o depasim. avem scoala veche, ei astia tineri ne vad ca pe niste mosi frustrati care scriu. de aceea mereu ceva nou, inovativ. trust me.

nu sunt foarte multe. corespund, în bună parte cu parcursul vietii, asa ca se pot identifica usor. Pe vremuri, citeam Viața, amorul și moartea, o mică fituică a lui Freud, care a redus totul la astea trei, cu toate ca fiecare are ramificatii. nu ma pot dedica unei singure teme dar sunt versatil și pot scrie lejer despre una sau alta, cum cele doua poeme postate azi sunt atat de diferite dar imi apartin si poarta amprenta mea. ramane la latitudinea cititorului ce prefera, ca stil sau abordare. am scris si poeme erotice, am scris si politice, am scris si despre natura - mai putin, ca e o tema f dificil pentru o abordare moderna - insa alegerile imi apartin, cum si cititorul alege ce vrea el de la mine. nu trebuie sa dau socoteala. autorul e un mic dictator. are libertatea sa de a face ce vrea in poezia lui.

revenind la poemul de fata, e o poveste de pe vremea cand ma tinea ficatul si cand chiar am stat 3 zile intr-un bar, iarna, soba, dialogurile totul e real. ce am facut a fost sa surprind atmosfera si sa dau o adancime textului, pe langa naturaleta sa. ma bucur ca ai apreciat, ne citim, vorbim, criticam, suntem intr-un atelier unde fiecare trebuie sa-si asume totul.

doar aventura e de alta data. te astept cu interes!

sa fie într-un ceas bun, eu apreciez proza ta și ma gîndesc ca este o carte care merită. las un semn înstelat să vada cît mai multă lume.

sper sa nu fie cu suparare

la faza cu ceasurile exact pe ce spui tu am mizat. oare cum ar arata ceasurile lui dali in viziunea picasso, adica in loc de forme rotunde ceva ascutit, taios, că doar făceam referire la cascada anterioara. poate e mai greu de inteles, dar e viziunea mea. cat despre restul, poezia o scriu inainte pentru mine, apoi pentru cititor. imi explic mie lucruri, ma explic pe mine mie, sa ma inteleg mai bine. cam asa vad eu lucrurile. altfel, multam de semn.

din ce înțeleg, eu sunt de vina ca nu ma concentrez, ca dau rasol, că mă las luat de val și undeva simtul poetic se dilueaza, ca nu ofer cititorului ce-i al cititorului. poate fi adevarat, nu zic nu, e perceptia celui din exterior, dar in mine sunt explozii ca în soare. pe de alta parte se poate, mai ales pentru tine care ma citești constant, sa te obișnuiești cu stilul meu. dacă asculți jimi hendrix, după o perioadă iți devine previzibil, daca asculți metalica, schimbările pot duce la plictis sau chiar mai mult. bubuiturile poetice nu vin de fiecare data, cu toate ca de multe ori vin și nu le aude (vece) nimeni. mai vedem ce se intampla.

după țigări chiar trebuie să cobor. multumesc iar de semn, însă în ultima vreme parcă nu mai acorzi aceeași atenție textelor mele, eu am investit mult în poemul asta și parcă aș vrea puțin mai mult și de la cititor. nu vreau sa fiu rautacios, dar nici să am senzația că scriu pe pereți.

nu există limite pentru durere, si eu, ca un alchimist incerc sa fac ceva din ea. nu caut piatra filosofala, ci liniștea. acum depinde ce iese. mersi de semn.

nu exista nimic al limbii care nu poate fi folosit. nu stiu ce asteptari au cititorii, poate am prea multe și mari așteptari de la ei. dar eu vad poezia cu alți ochi și în primul sînd o simt așa cum mi-ar plăcea mie. ca scriu și pentru mine, poate înainte de cititor, ca rabufnirile sunt înainte ale mele, nu ale cititorului. poezia e adevar, și e adevarul meu. și e adevar pentru ca respecta regulile adevarului, adica in primul rand e intemeiat și confirmat. multumesc de lectura.

ah, comparația asta, fara lipsă de modestie m-a uns pe suflet, cu toate ca nu ma consider chiar atît de bun. Dar muncesc și poate cu timpul totul devine adevărat. Multumesc!

ce mă bucură cel mai mult e că că ați citit cu placere și că am putut să vă ofer din inima

nu știu cat de mult iubești, dar se simte. și ai și puterea și cuvîntul. reuțețti să transmiti și asta era ce cautam, un poem care sa bata în mine. am găsit. multumesc.

tu stii prea bine ca eu scriu din suflet si ca nimic nu e doar dulce, chgiar daca, aici, catelul se infige cu nasu-n zahar. catelul e o metafosra, daca nu te-ai prins. multam de semn!

si poate daca exagerez e pentru ciritor nu pentru mine, simt tot ce scriu ca un om care se otraveste cu viata lui.

da, mai beau si apa, mai mereu. surpriza e ca am aprecieri aproape imediate, postasem textul pe la 5, ori asta ma face sa cred ca voi n-aveti somn si va chinuie aceeasi metafizica. acum ca am baut apa, vad ca n-am tigari. vă multumesc pentru citire si aprecieri si ma duc iar la nani. dar:

Dragos, tu te prinzi repede, vezi imediat intertextul.

Antonia, tu vezi dragostea, si m-as bucura de un milion de ori sa ai parte de ea, sper.

va pup.

ca nu v-am raspuns pana acum , dar am trecut prin boala. si mintea mi-a stat la durere. dar va multumesc pentru aprecieri si pentru rabdare. acum parca sunt mai bine.

pentru mine e o reala placere sa iti citesc comentariile, sa vad cum patrunzi sub pielea poeziei ca intr-o lectie de anatomie poetica. multumesc mult!

să fiu atat de apreciat, dar o cucurie ma strabate din creștet pînă în tălpi. să ne fie de bine, stimabililor!