Leonard Ancuta

Da, Caragea a zis de na Blandiana, nici nu stiu cum sa judec asta ca diferenta e enorma, dar ca tu ii iei apararea unei autoare care scrie asa cum scrie, cu momente mai bune sau mai putin bune te discrediteaza. Nu am comentat alte poeme, am poposit aici unde noima nu exista. mă delectam mai devreme cu eco, si e o poveste în incipit, cea cu smochinele si cel care trebuie să le transporte impreuna cu o scrisoare. prima data mananca smochinele, dar scrisoarea il da de gol, a doua oara mananca smochinele si ascunde scrisoarea, crezand ca asa scapa. asa e semiotica, nu poti avea doua valente. de fapt, mai spune eco ca subiectivitatea nu poate să fie în doua feluri cand interpretezi, e greutatea lasata în tine de autor. adica nu poti avea doua greutati deodata cum nu poti face baie de doua ori în aceeași apa, cum spune heraclit. textul acestei doamne e slab, fara echivoc si nu ar trebui să-ți schimbi fata sa faci pe domnul. arta are o singura fata, nu are un 6 august al ei.

si ar trebui sa te privesti in oglinda, sa-ti faci o intrspectie serioasa cum poți apara ubn text insipid, o creatie de nivel de scoala generala la nivelul pretentios de poezie, ba sa-l mai si compari cu Ana Blandiana. Chiar e o ruține să faci asta și te rog asuma-ți greșeala. Chiar mi-e greața de așa ceva.

doar că eu am trait raiul mascat. de contuzii și vanatai, de control, ordine militarești si abuzuri prihice si altele. noroc ca am citit nietzsche.

iata dovada

Cu hohot din genuni
Vorbeşte marea
Despre corăbii scufudate în furtuni
Şi despre visători
Plecați de-atâtea ori în van
Spre infinitele cărări
Din patru zări.
Dar când vântul obosit
Printre nori s-a risipit
Iar soarele sărută marea
În beția de culori
Mii de valuri par viori
Purtând pe struna lor visarea
Când pe cer un pescăruş
Se avântă jucăuş
Şi neînfrânt străbate zarea
Sub seninul nesfârşit
Orişice îndrăgostit
Vorbeşte fericit cu marea...
Când vântul s-a stârnit
Vorbeşte marea
E mânioasă pe acei care-au mințit
Eternele iubiri
Se schimbă-n despărțiri
Acum, când timpul mare vrăjitor
Adoarme-un dor...
Dar când vântul obosit
Printre nori s-a risipit
Iar soarele sărută marea
În beția de culori
Mii de valuri par viori
Purtând pe struna lor visarea
Când pe cer un pescăruş
Se avântă jucăuş
Şi neînfrânt străbate zarea
Sub seninul nesfârşit
Orişice îndrăgostit
Vorbeşte fericit cu marea...

https://www.youtube.com/results?search_query=vorbeste+marea

mi-e prieten Platon, dar mai prieten mi-e adevarul. nu voi tacea niciodata cand am ceva de spus, indiferent de cel care se afla ca autor al unui text pe care vreau sa-l analizez.

a zis bine EVP ca se intampla ceva necurat, chiar rog editorii sa ia atitudine!

ai dezamagit din nou, sau așa ești tu, cu dubla personalitate. textul de mai sus e un text de atelier, am argumentat acest lucru, dar pentru ca a intervenit si Claudiu, care oricum a spus ca nu ai credibilitate dpdv al prieteniilor literare, ai apasat butonul care iti sta la indemana ca pe o provocare, gen cuvantul tau impotriva cuvantului nostru. spun si eu pe aceasta cale ca nici pentru mine nu mai ai credibilitate si chiar rog editorii site-ului sa cerceteze daca argumentarea ta pentru instelare e veridica si in concordanta cu textul propus. chiar nu mai merge pe prietenie daca respectam literatura.

atata vreme cat dumneata concepi un text, il propui aici, pe acest site care este un promotor de literatura, si nu de mizerii, te autointitulezi prin prezenta si mecanica apasarii pe buton - publică - drept autoare. ca esti semnatara acelui text. asadar badarania va apartine, cum ca n-aș stii ce inseamna autor. si vedeti ca de unde ati luat definitia e un site prost, care nu expliciteaza toate sensurile cuvantului autor. exista si autor moral, și autor fizic si inca mai sunt diferite sensuri la care eu oricum n-am facut referire.

faptul ca publici pe acest site te face egal cu mine, nu mai presus. eu te tratez ca pe un autor, nu ca pe o persoana, asa ca pronumele de politețe mi se pare excesiv. Eu nu am pretentii, așa ca te rog sa nu ai nici tu. aici e egalitate de șanse. și am libertatea de a face orice vreau in limita regulamentului, așa ca va recomand o cura buna de lectura!

ti se urca la cap ca vinul dulce. critica trebuie sa fie constructiva, imi aduc aminte de cate polemici am avut in perioada mea de formare, cand am invatat sa scriu, cand mergeam la cenacluri si pana am ajuns aici pe acest site unde am mai invatat cate ceva. imi aduc aminte ce mandu am fost cand acest site mi-a oferit posibilitatea sa citesc pentru prima oara in public si criticii de serviciu aproape ca m-au desfiintat, cu toate ca pe undeva mai aveau si dreptate, pe de alta parte erau doar rautaciosi cu sceptrul puterii in mana, fiind mai experimentati decat mine pe acest site. dar toate trec si din toate invatam.

daca nu mai vrei pareri pe texte ai optiunea de a inchide comentariile. ai de asemenea optiunea de a nu mai publica pe acest site. aici comentez poezie si nu oameni, drept care prea putin imi pasa ca nu ne cunoastem. iar daca o sa scrieti o poezie la care sa rezonez, aveti deplina incredere ca o sa scriu pozitiv. pana atunci, va recomand sa cititi mai mult si sa publicati mai putin.

si poate constructiva. nu-ti place comentariul ca e negativ, dar nici mie nu-mi place sa mint si sa mangai, cand de fapt nu simt asta. textul e lipsit de stralucire si mi se pare normal sa spun asta, nu sa te feresc, sa ocolesc, sa fiu altfel decat sunt, adica imparțial. nu pe mine trebuie sa ma judeci, ci pe tine. cand am de spus ceva pozitiv spun, dau si steluta, cum am mai facut-o, si stii asta.

tind sa cred ca ai dreptate, dar în același timp consider ca inca un demers pe langa altele nu face decat sa contureze directia gresita in care au plecat unii. pe vremuri la agonia i se mai spunea și matrimoniale.ro ca se faceau felurite combinari de n luate cate doi, trei sau altfel. acum se pare ca a ajus petitii online. in fine, eu imi vad de treaba mea, scriu poezii si comentez texte, literare sau mai putin literare, adica ma comport normal. din pacate ultimul tau text nu straluceste, mi-am spus parerea sincer si fara rautate.

se vede argaseala, modul în care e mesteșugit, se vede cusatura și nu ca la un costum, ci ca nervurile frunzei mitice. cine o poarta pe frunte se știe pe sistem ce fruct a gustat, iar la faza cu marea care ispitește un bărbat/să fie iertat am ras. saracii barbati, toti e pacatosi de cad in ispita, dar ce spui tu e ca eva din fiecare femeie provoaca, ceea ce ma face sa ma intreb daca napoleon a fost tampit sau vizionar?

eu stiu ca scapa cine nu cade sub masa, sau pe masă, la reparat ceasuri, te poti imbăta cu frumusetea ei, a momentului, atmosfera, în fine, macar un poem decent pe ziua de azi.

sa-mi fie cu iertare dar asta e cruntul adevar. azi e ziua pisicii, prilej bun ca lumea să se lamenteze ca un cotoi caruia ii fuge pisica dintre picuioare.

mai întai avem textul intreg, cum se poate citi mai sus.

ca întreg nu spune nimic, e un text fara substanță, superficial, naiv, copilăresc, nici măcar nu poetizeaza. se vede cumva fie lipsa de experiență a autorului, lipsa de lectură, necunoașterea tehnicilor poetice, mai precis nepasarea fata de fenomenul creativ si estetic.

apoi reluam pe parti, să vedem ce descoperim. avem în incipit

Am dorit mult
să privesc marea.

si eu mă uit des la pereti, pentru că și pereții mei fac valuri. doar că e nevoie de o stare să vezi așa ceva. cînd privești marea, cînd VREI să privești marea ai nevoie de o anumită stare, de o anumită eficiență a minții, care se traduce prin emoție. or versurile tale sunt ca tabla ruginită, nu combină nici o stare.

Am găsit un poem,
legănat de cuvinte,
să nu supere pe nimeni.

se face legătura cu primele versuri, se propagă ca un sos de maioneză ăuțin din acea emotie, un poem legănat - leganatte duce cu gandul la somn, la copilul leganat sa adoarma, ceea ce e foarte adevărat, nu aduce atentie, ci plictiseala. aceasta duioșie patetică, indusă de legănat, mai multă poezie e la o fetită care adoarme păpușa.

Foarte bine, i-am spus
când valurile mi-au adus
mângâiere peste
gândurile trezite.

s-au trezit gîndurile? eu nu cred, sunt încă în starea de legănare, pe langa exprimarea facila cu valurile mi-au adus - sunt sigur că puteai avea și noroc dacă vre-un betiv fusese mai in larg asa, mangaiere e iarasi loc comun, prozaic ca sens si combinare în valență cu valurile.

Am ascultat în liniște
un cântec, precum o atingere,
în care îmi lăsasem inima.

inima lasata în atingere, alta formulare patetică și oarecum comună. inima e în atingere cu intreg corpul, de asemenea prin emotie si cu alte inimi, e acel transcedentalism al ei care ne apartine tuturor, deci nimic unic, impozant, nimic sa atraga atentia. liniște pe marginea marii e hai sa zicem la limita suportabilului, că mișcarea apelor poate fi in sine percepută muzical. dar doar atat.

Neluând în seamă,
câteva cuvinte
mi-au ajuns
pe buze,
ca un sărut firesc,
din dragoste,
întoarse.

dar uite cum autorul face abstractie și de muzică, și de liniște și de mare și concediază cîteva cuvinte, care or fi alea, eu ca cititor sunt dornic si curios să știu despre ce cuvinte e vorba, altfel exprimarea mi se pare gratuită, aruncata sa fie acolo că dă bine putin mister, dar daca ne gandim la blaga, misterul poetic se creează altfel, daca ne gandim la misterul treligios, mysterum tremendum, e indus prin teama, aici e doar pus pe liber. nu mai zic de rasucirea finala, fortata în opinia mea, - cuvinte din dragoste,/întoarse, adică acele cuvinte la care mă refeream, cu misterul lor cu tot.

Concluzie: lipsă de simțire și limbaj poetic, emoție prefăcută, limbaj saracacios, nicio metamorfoza poetică, adică un text de o nulitate perfectă care ar merita să meargă în atelier.

o apreciere, chiar și pe jumatate ramane o apreciere. eu ma bucur ca te-ai oprit, ai citit și ai reacționat. restul este poveste.

inteleg ce vrei sa spui, dar comparatia cu rivalul nu e tocmai ce trebuie. Pe Ionuț nu-l vad rival pe niciun plan,il stiu prin opera lui, care e ca o strecuratoare, nu poti reține nimic, il stiu din comentarii, ca se umfla ca un balon cu aer cald, numai ca nu e doar cald mai are si miros, in fine, e un autor submediocru care vrea cu tot dinadinsul sa dovedeasca altceva. sunt convins ca si autorii buni, de apreciat, mai au scapari, nici textele lui nichita nu sunt 100% excelente, nimeni nu e perfect. o sa vad ce o sa mai supun analizei, nu vreau sa se inteleaga ca am ceva cu omul Caragea, dimpotriva, il compatimesc din mai multe motive, nu doar cel al scrisului, asa că voi mai citi si voi mai analiza.

În urma cu niste ani, am citit o carte în tren, a criticului Alex Stefanescu și m-am distrat tare de felul în care analiza diferite texte sau carti, tratand cu umor si cu dezinvoltura diferite creatii, în general texte care n-au facut sa murdareasca hartia. Cum te poti rata ca scriitor și 250 de cărți proaste, așa se numește cartea, și sunt sigur ca te vei distra de vei citi-o. Oricum, un lucru e sigur: nu poti fi obiectiv, nici cand scrii poezie, nici cand comentezi, pentru că subiectivitatea autorului e mereu prezenta. Limitele interpretarii, de Umberto Eco, spune de asemenea ceva asemanator. Nu ai cum intra in mintea autorului, privesti doar creatia, analizezi alegerea. Si asta am facut si eu, si da, l-am ales pe caragea pentru ca e obraznic, infatuat, prefacut si lipsit de valoare literara, cu toate ca se lauda si se gonfleaza singur cu tot felul de cronici si cronicuțe, despre care, în parte stiu cum se fac, se trimite cartea prin posta cu o suma de bani in ea. Ca altfel nici nu te baga in seama.
în concluzie, ionut Caragea trebuie sa-și accepte critica si sa realizeze ca a scrie nu e la indemana oricui. daca dovedeste ca poate scrie bine, atunci sa arate. daca ne mai abureste cu premiile si importanta lui, atunci primeste ceea ce merita.