Leonard Ancuta

nimeni nu detine definitia absoluta a poeziei, poezia e o stare, nu o definitie, poezia fie o simți, fie nu. altfel, eu merg pe un drum, si ca orice călător, te mai opresti la un han, mai vezi ce se intampla imprejur, te bucuri de diferite momente, apoi mergi mai departe. poezia nu presupune nimic, in afara de relatia care se stabiliste între tine si cititorul pe care il faci sa simta, îi transmiti ceva din tine astfel încat să se regăsească acolo. cam asta e cu poezia, gandeste-te la limba spargă.

rămăsesem dator cu un răspuns aici, explicam si altui cititor ca e o manieră de a scrie așa, nu doar a mea, o gasești la f mulți autori, iar jmecheria e sa faci un mix bun. apropo de proză, poemul nu se limitează la versuri, la strofe, vorbesc de poem în general, mă intrebai tu de ce arta popescu sub un anume text. ca există o poveste, consider că e bine. că poate fi o fisă pentru o viitoare narațiune, e iar bine. dar nu cred că dacă poemul include si ieșiri narative nu rămîne poem.

ai devenit cam sensibil, cred că e timpul sa bei un intaritor. mie nu mi se pare nimic morbid in poem, stii foarte bine că e vorba doar de o metafora.

in ce priveste lungimea textelor, depinde ce vreau să scriu, si modul in care expun. nu a stabilit nimeni lungimea potrivită pentru un poem, totul depinde de iscusința autorului și capacitatea de a se bucura a cititorului. altfel, bucuros de semn.

e un mic secret, în poezie, să lase loc multiplelor interpretări. odată publicat sau expus, poemul nu mai e al tău, e al citotorilor si va trece prin filtrele hermeneutice ale tuturor care il parcurg. asadar, ma bucura interpretarea ta, multumesc.

simplu, de efect, cu o răsturnare așteptată în final. nimic surprinzător, totul cuminte și executat corect. dacă finalul nu ar fi fost intuitiv, dacă ar fi avut ceva neașteptat, cu siguranță ar fi fost un text excepțional.

Si cu farmec, cum ii sade bine poetului

si iti fac o marturisire, poemul e scris cu multi ani in urma, chiar inainte să apara filmul de care am pomenit, deci nu a fost inspirat de acolo, filmul poate m-a ajutat insă să ma inteleg mai bine pe mine. Taxidermia e intr-adevar un film greu de digerat pentru multa lume, dar in poemul meu lucrurile sunt simple, e un simplu poem de dragoste.

si ca sa iti mai spun un secret, pe vremea cînd agonia era cu adevărat un cenaclu literar si organiza inclusiv lecturi publice, uite că undeva prin 2206 - sau 2007 am fost invitat si eu să citesc și atunci am citit pentru prima oară acest poem. nu am schimbat nimic de atunci, am vrut doar sa vad cum mai e receptat azi.

Nu știu dacă ai văzut filmul Taxidermia, un film unguresc, al cărui final e cu un taxidermist care se împăiază singur, în ideea de a-și imortaliza corpul ca pe-o operă de artă. Personajul rămîne conștient în aproape tot procesul. de aceea e și acel ochi deschis, vrea să semnalizeze conștiența aceste auto autopsii, pe lîngă cel închis care așa cum ai remarcat simbolizează emotivitatea. Partea finală e motivul, autopsia are ca scop ajungerea, acceptarea și conștientizarea unui moment anume, și mă bucur tare că ai înțeles și ti-a placut. La bună revedere!

cred ca deja exagerezi cu scenariile, și te lamentezi. nu ti-a dat nimeni comentarii răutacioase, și nu m-a facut nimic sa comentez, nici stelele acordate, nici autorii lor. o iei prea personal si transformi textul tău in camp de lupta și nu e așa. iti citesc constant textele, si intervin cand simt. ti-am dat si stea cand am considerat, iar aici ti-am spus o parere sincera, ca eu comentez textul in sine nu comentariile altora, la fel cum a facut și Claudiu, și Amanda. și iată ai trei păreri avizate care iti relevă defectele textului, dar tu crezi in complot și isterie. si inclusiv ne acuzi pe toti trei de interventii răutacioase. eu zic sa reflectezi atent la ce spui, mai ales ca ramane scris și nu e nicio conspiratie. stiu sentimentul pe care il ai, ah, am două stele dar nu ma pot bucura de ele că uite, vin aștia trei și-l desființează. da, așa e, doar ca ceea ce s-a comantat in defavoarea textului - atentie, a lui, nu a ta - e tocmai în favoarea ta. din greseli se invata, asa că nu mai pune la suflet si munceste mai mult, citeste mai mult, incearca mai mult si cand zic incearca inseamna că iti asumi toate comentariile sau eventual postezi mai rar, dupa ce ti-ai rasucit textul pe toate partile. scrisul se invata ca strungăria, si ar trebui sa stii ca strungaria e f grea, ca risti sa ramai fara degete, ah ce de lume ar renunta la scris daca ar exista pericolul ăsta atunci cand scrii!

și nu sunt o speranță, nici nu voi fi. ma așteptam la mai mult din partea ta.

Ai citit si poemul de ieri si e evident ca acesta il continua. Am chiar un volum întreg , e deja scris, acum mai bibilesc la texte. Ii spuneam si Amandei, e vorba de povestea poveștilor mele triste, din care am mai pus diferite povesti. Vorbind despre proza, aceasta are ceva ce poezia nu are, adica introducere, naratiunea propriu zisa, punct culminant, epilog, dialog, petsonaje principale si secundare, etc. In poezie e emotia, e focusul asupra trairilor, cam asta voiam sa zic . Merci de trecere si semn.

dar poemul e subțire, iar exprimările juvenile. faptul că tratează iubirea nu îl salvează, iubirea e un punct comun și uneori e nevoie de lucruri surprinzătoare care să dea atîncime și unicitate textului, dar aici nu e cazul.
fără supărare Ilie, dar dacă tot vrei păreri sincere, asta e părerea mea. unii te apreciază, atîta e nivelul lor de înțelegere, alții, ca mine, îți spun adevărul.
de exemplu prima strofă e în plus, e pusă acolo doar ca să justifice titlul, gandește-te doar la primul vers, viața are un soi de nesupunere - ăsta e un truism uriaș, și sunt multe astfel de truisme în text. ca o concluzie, cred că nici nu mai poți interveni pe text pentru că e nevoie de o reconstrucție bauhaus, adica dărîmat și construit ceva cu adevărat nou.

ăsta e titlul unui poem de bukovski, și mi-a placut ca referinta pentru strofa a treia, cu trimitere în ultima, poate d-aia nu ți-a placut, sau nu știu. în orice caz, o sa las niste timp sa mai treaca și mai vedem cum se așază. te mai aștept pe aici.

nu am momentan mai multe cuvinte, cred ca se înțelege de ce.

ce ati identificat drept paradigme universale sunt antagonisme, de fapt, paradigmele sunt altceva, si nu sunt universale decat la platon, în filosofia modernă paradigma inseamnă tehnici și practici de cunoaștere în cercetarea stiințifică. departe de textul dumneavoastra ideea de paradigma atata vreme cat textul e de o naivitate dadatoare de lacrimi de ras, in fine, nu mai incercati sa justificati o prostie, luati ca atare faptul ca aveti vointa sa scrieti tampenii si incadrati-va textele la personale, ca da, fiecare poate sa scrie ce vrea.

că poemul pleacă de la titlu, care într-un înțeles al său înseamnă votcă aniversară, ceea ce important pentru întreg.

multumesc pentru trecere și comentariu. ai dreptate, sunt cîteva construcții genitivale, dar le-am lasat așa pentru a da o anumita melodicitate, am folosit si ceva asonante și repetiții tot de asta. dar ma bucur ca ți-a placut, cred că asta e mai important. te mai aștept!

sunt un om liber, imi expun parerile. ai avut parte de atenția mea, probabil ca o sa revin oricînd am chef si fara nicio opreliste, cand consider că e cazul. pe text, că nu sunt aici din alt motiv. daca scrii poezie primesti aprecierile mele, sunt sigur ca s-a intamplat si asta. momentan imi e suficienta aceasta discutie ca sa inteleg fazele lunii si faptul că universul se rotește într-un singur sens, oare ți-ai pus intrebarea de ce?

mea culpa, a lui ion muresan nu e teorie in formă pura, e un nou volum de poezie al maestrului, o punere in practica.

https://revistavatra.org/2019/09/23/ion-muresan-introducere-in-poezie/

, sunt relaxat, și văd că ții in continuare cu frustrarea si cu sexualizarea. dar ești în eroare, am o viață sexuală sănătoasă, iar în ce scriu, sexul e un pretext. ca sa iti zic si un banc, diferenta intre labă și sex e că atunci cînd faci sex, mai cunoști lumea. nu ma pretind cine nu sunt, adica cum faci tu, dar in același timp explorez probabil cel mai vast teritoriu din capul omului. banuiesc ca lecturile tale despre sex sunt destul de limitate, asadar iti urez lectură placută. oricum, nu ar strica o sticlă de vin si un film porno de artă, da, există si asa ceva. cică mai schimbă gîndurile și viziunea.