Leonard Ancuta

mi se pare departe de forta pe care am vazut-o in alte tecste ale tale. acel nimic poetic nu salveaza, eram obisnuit cu puterea de sigestie imagistica. aici e un plan mai tern. nu e rau, insa asta pare mai degraba o fila de jurnal. ceva pentru tine care din intamplare a juns si la mine.

iti multumesc si pentru increderea acordata si pentru rabdarea pe care ai avut-o pentru a-mi urmari evolutia. mai am atatea de invatat insa stiu ca m-am asezat frumos in albie si m-am spalat cu cele mai reci ape.

intr-adevar e o nostalghie aici si ma bucur ca reiese ca e bine condusa. iti multumesc pentru steluta.

Claudia, eu iti multumesc. inseamna ca nu am batut prea tare campii in acele comentarii, mai ales cu pipilica si pipiloi doua personaje care cred ca ar merita mai multa atentie!!! (din partea altora)

ca vroiam sa adaug...

in spatiu virtual de soi ne alintam noi doi
degetica
degetoi
pipilica
pipiloi

imi placu mult aia cu să se atingă acolo pe unde se scurg

despre ce credeti ca e vorba in poezie.... mai intai ai ocazia sa dai nasul cu degetel si degetica... te trezesti intr/o carte frumoasa de povesti insa asta nu e decat op frantura de memorie... fiindca lucrurile alunec[ te trezesti de fapt intr/un cinematograf oare ce fel de.... aaaa este articulat, este unicul care conteaza, este realul ba este mai mult ca realul si mai mult este imaginarul artistic ingredient spam... uite vin refularile, sunt retinute ca apa, degeteii si degeticile se scarpina pe unde pierd apa, sau cum azice noi pierd arta, sunt spongiosi ca niste bureti si degetelul ii stoarce de puritatea lor proverbiala... ah ultradegetei de ce asa fiindca sunt mari sunt superiori si virtuali aici pot fi dumnezei supermanii internetului... oh odata erau si ei mici, acum toata lumea se joaca de/a ultradegeteala...

uh ce greu a fost

bun tecst. poate fi si recomandat.

astept sa vad tecstul. dar voi fi la fel de obiectiv & nemilos, chiar daca mi-e dedicat !!

foarte faina povestea tac de aici. cursiva, reala, trista, ce mai aire de toate sub maieu. e de retinut, as fi instelat acest tecst de mi+ar fi stat in putere... inceputul e abrupt, frica aceea e obscena insa apoi se interiorizeaza total, devine agresivitate... uite asa apare compatimirea, auto ironia si durereas e revarsa in gati de femeie.... finalul e cinstit si dureros. masina ata are o putere litrica impresionanta si suficienta putere sa te traga pe orice strada a poeziei vrei tu, oricat de desfundata ar fi... bvo!

interesanta filosofie... si adanca. ultima oara cand am fumat ceva am avut alta sentie, cea a nemiscarii absolute, se oprise totul, timpul, universul din expansiune... ba chiar incepuse regresia ca in Ubik. cred ca concluzia ta sufera de relativism....

nu vreau sa fiu rautacios, dar e un tecst pe care l+am mai citit. scris altfel poate dar chestia asta cu puncte si pixeli o tot vad in spatiul virtual... asteptarea aceea e interesanta dar ar fi trebuit exemplificata altfel, parerea mea...

acu cateva zile m-am imbatat si am invitat niste prieteni acasa. cineva mi-a spus ca nu ma respect prea tare pe mine daca iau asa necunoscuti in casa. apoi mi-a tinut o teorie despre cum sa te iubesti pe tine insuti ca sa-i poti iubi pe altii.

cred ca inteleg. egoismul asta de fapt are o nota tragica. te iubesti, renunti la multe care ti-ar placea. fiindca trebuie sa faci ce trebuie si nu ce vrei.

nu se produce. dar a trebuit sa apelez la google sa aflu si io cine-s aia. si daca m-a preocupat inseamna ca atrage atentia.

asta e un tecst care mi se pare usor patetic si nu ma prinde ba chiar ma raneste usor, ca abunda in verbe dintr-astea de actiune violenta, musca, racaie, chircesc, sfasie. nemiscarea din antiteza nu are forta la cate verbe ai folosit. iar concavitatea aia care tine apa nu sustine finalul parera mea

incaputul e bun, insa parca e rupt de restul poeziei. parca s-ar potrivi mai bine la alta.
in rest tecstul e bun. gafaitul final e chiar ok.

cred ca ar trebui sa scoti incadrarea cu tecstu contine chestii vulgare, fiindca nu contine nici o pulaa pizda sau alte cuvinte obscene neplacute urechii dar placute in general.

uite un tecst bun al tau. e mai liber in exprimare nu pare fortat. ai o bucatarie imaginativa. partea cu instructiunile e chiar deosebita

buna faza cu calul priponit, inceputul e proaspat continuarea e suie, place cu edison si pseudopoda lui
devine grava. aci imaginile care nu ajunc, care sunt priponite suspendate undeva inainte de retina mi se pare cool de tot. aici nu are dreptate alberto, e bine fara imagine, iti voie sa iti inchipui sa construiesti una si aici io vad o mustanga salbatica, neincalecata inca...

imi plac limbile smulse din clopote. poza e buna, dar e violent colorata, insa se potriveste perfect cu prima strofa. nuanta tulbure a sangelui copt mi se pare usor cliseistic, dar se potriveste nuantativ.

mi se pare redundant inceputul. mintea nu prea poate sta decat in cap, nu-i asa? apoi este cautat un anumit ritm, suna de parca ar avea rima. aste e faina, fiindca arata ca poemul e gandit, studiat. ma incurca insa glaciatiunile obscure, mie mi se par nu numai atat, mi se par sterile, puteau chiar lipsi...

si mie tot ultima strofa mi-a atras atentia. o urare de bun venit si din partea mea. mai astept si alte tecste sa vedem evolutia.

doua tablouri, oarecum diferite, cu toate ca par a fi in acelasi spatiu marin, cu pescari, cu felurite specii de pesti, pe de o parte, sau plante medicinale pe de alta.

primul e contemplare si indemnare la actiune, al doilea este motivare actiune si deznodamant. nu stiu sa spun daca mi+a placut. greoi la citit pentru cine nu e familiarizat cu termenii.

un tecst cursiv si chiar bun. un tecst despre amaraciune un tecst despre implacabilitate si despre cusur. mi-a placut. imagini puternice si o topire rara. bravos.