Leonard Ancuta

e o proza pe care o gasesti in pagina mea... lebede moarte

in principiu e un tecst putin diferit de al tau, dar chestia asta cu lebedele pare sa le apropie.

mie tecstul mi se pare un fel de reverie, ca un vis asa pe care stii ca l-ai visat dar nu-ti mai aduci aminte de el...

strofa asta imi place

în acele ore îmi sculptam tălpile în cenușă
pregăteam fașă curată
pentru un isus mititel
și nu îmi era rușine
că viața îmi curge în afara inelului


iar finalul imi aduce aminte de o scriere de-a mea

Alexandra, plagiatul e o chestie grava, la fel si aceea de a acuza pe cineva de un astfel de gest. Ti-am citit poemul, l-am recitit, l-am citit si pe al Ecaterinei. in afara de alaturarea oameni frumosi nu aveti nimic in comun. Si cred ca voi amandoua sunteti niste oameni frumosi si mi-ar placea sa ramaneti asa, mai ales ca nici tu Alexandra, nici Ecaterina nu ati inventat aceasta expresie. Serios acum, nu stiu de unde si pana unde ti-a venit chestia cu plagiatul, dar chiar si asa luate vers cu vers, cele doua poeme nu seamana. nici macar nu vorbesc de aceeasi stare, tu porti un dialog cu cineva, Ecaterina isi vorbeste siesi. Nu vreau sa intru in amanunte, dar mi-ar placea ca aceasta situatie sa se rezolve cat mai amiabil. Nu uita ca eu chiar te-am incurajat la momentul potrivit si consider ca am facut-o cat se poate de just si pentru ca am intuit un spirit. Cred ca ii datorezi scuze Ecaterinei, nu e nevoie sa stim toti, puteti rezolva asta intre voi. Sper ca toata lumea sa fie fericita, e inca devreme, un cantecel vesel sa cantam :)

fiind vorba de persoana a treia singular, asa cum e in limba engleza, cred ca e vorba de \"silence speaks\".

in rest o poema destul de lunga. se mai putea concentra nite. vre-un se scrie vreun.

la cat de deyvoltat simtul critic la romani, sunt convins ca pana si cel mai ageamiu va gasi defecte unei bile compacte de inox. eu nu am venit cu ciocanul, am venit sa spun ca am citit un tecst bun, antrenat, ingenios, credibil. Maniera ta de a scrie este lejera, sunt convins ca ai mana buna, ridici rar pixul de pe foaie sau degetele de pe tastatura si asta pentru a fuma, probabil. ma bucur ca iti propui mai mult de la tine, imi place sa vad ca ai ambitii si in plus imi place ca atunci cand esti suficient de serios reusesti tecste remarcabile. recunosc, dupa primele doua sau trei paragrafe am fost tentat sa vad in scroll ce se petrece, care e miya, fiindca imi dadea senzatia a ceva suprarealist, sau chiar fantastic, inca nu intelegeam ce si ma gandeam ca vrei tu sa ne sensibilizezi din prima. apoi scrisul s-a degajat si a mers ca uns. asa te+am citit eu, si chiar daca nu o spun ca repros, cred ca asa a fost si la tine. pana una alta am citit o povestire buna, o povestire care nu m-ar fi mirat sa fie semnata de un nume mai sonor decat victor potra. si cum iti eram dator cu doua stele, uite una aici (*)...

tecst foarte bun, si puternic si cu mesaj. nu m+ar deranja daca ar sta la recomandate. imi place fiindca este conceput ca o poveste cu talc, in limbaj comun si are si taraganeala aia de povestitor, data prin versuri si spatiere.

in orice caz, aici e de remarcat povestea, stilistic vorbind nu am fost atata de deranjat de una sau alta.

e o mica greseala aici

mi-am spus:
această moarte în vine atât de bine (poate îmi vine)

oricum, forta mesajului nu se risipeste pana la final. si asta e bine.
apropo de final, mie intorsatura mi se pare f buna, dar redata ca tine. eu as fi redat altfel, adica eliminand in definitiv si vreodata.

intr-adevar, oricate am spune, adevarul tot unu ramane. dar si tacerea trebuie sa spuna ceva. shine on you...

intr-adevar, oricate am spune, adevarul tot unu ramane. dar si tacerea trebuie sa spuna ceva. shine on you...

mult mai mult decat cuvintele, gestul de a-l aduce din memorie, din colectie pe Rick impreuna cu baietii, sau chiar singur poate fi un gest de apreciere. Am fost in cateva locuri din bucuresti sa vad daca se simte. nu se simte. cred ca cea mai mare bucurie a cuiva e sa stie ca a fost apreciat. iar omul acesta merita.

ma bucur Ela ca tu nu pink de cat Pink Floyd.

Asa este, asa va fi intotdeauna, mai multe forme de Us and Them, de noi si ei, noi acei diferiti care ne bucuram, plangem, suntem tristi, ei care ne daruiesc asta sau sunt alaturi de noi cand simtim ca vrem sa ne fie aproape.

Mai sunt si alte forme de noi si ei, asa cum pink floyd erau niste noi complet altfel si cu o alta simtire decat ei. asta este unicitatea noastra, asta e ceea ce ne diferentiaza de rest, faptul ca ne putem iubi sau neiubi, faptul ca ne putem sacrifica sau putem renunta pentru ceva, acel ceva important. asa suntem noi, despre ei numai de bine.

multumesc pentru multumire.

nu stiu altii cum sunt, dar eu nu mi-as putea concepe viata fara Pink Floyd. Si nici lumea nu mi-o pot imagina altfel.

Multumesc pentru interventia ta, pentru cuvintele tale, si permite-mi sa nu ma bucur ca a trebuit sa scriu acest tecst. dar nu se poate face nimic altceva decat sa purtam respectul nostru si sa aducem un semn de apreciere pentru cine au fost. cat de mult au fost si cat au insemnat.

sunt foarte obosit dar nu pot merge la somn fara sa remarc acest poem. In primul rand are un ritm interior care povesteste singur tot filmul, da este un DVD pe care nu e nevoie sa-l vezi in media player sau altceva, il simti il auzi il percepi / este poema soarecelui de biblioteca, cel care este sortit sa roada carte dupa carte, sa vada filmele din capul poetilor sa se simta mai mult sau mai putin dumnezeu sau doar un simplu om, atras de cele simple, de viata obisnuita. o sa revin, deocamdata atat.

incearca sa pui toate diacriticele. apoi pune imaginatia la contributie. o simpla descriere poate fi prozaica daca nu are elemente mai tari, o traire un sentiment mai puternic, ceva care sa ne faca si pe noi, cititorii sa simtim.

un tecst super care mi-a scapat, felicitari editorului care l-a recomnadat. e multa activitate pe site, dar uite ca uneori tecste bune ca acesta se plimba pe site fara sa fie bagate in seama. norc de ochi vigilenti.

bucuria aceasta a iubirii m-a molipsit si pe mine. uneori am si eu pornirile mele maladive, dar uite ca mare dreptate ai in aceasta antibacoviana a ta. frumos, curat. ma bucur pentru tine.

despre sfarsitul copilariei, despre timpul care o ia inainte uneori prea abrupt si te face sa te trezesti dintr-o data mai mare. copilul nu percepe la fel realitatea cum noi astia marii, el o vede inca lipita de povestile bunicilor, o vede inca populata cu personaje stranii. grotescul pe care noi il vedem, transfigurarile, ele sunt o realitate normala pentru cineva. chiar si la 10 - 12 ani exista o poveste sau un summum de povesti care creeaya un univers in care se traieste si chiar si evenimentele din realitate sunt transformate, adaptate pentru a intra in joc, asa ca o metoda de protectie de chestiile mature, fiindca ele sperie sau chiar dor de adevaratelea.
nu stiu, felul in care vad eu lucrurile aici se refera la oatmosfera aia serioasa, sobra si dureroasa de la o inmormantare, un fapt mai greu de inteles pentru un copil care de altfel nici nu vrea sa il accepte, el inca mai crede in perenitatea jocului sau. numai ca schimbarea intervine, ea e doar sugerata aici, dar e gandibila ca o evidenta. Mi-a placut transfigurarea si puterea de sugestie, mi-a plăcut atmosfera de alice in wonderland plus candoarea care reiese din expunere.

un tecst bun. ai imaginatie, ai prospetime, am gasit exprimari mai insolite dar nu neplacute. vad o poeveste a la alice, ai un leitmotiv cu oamenii in frac, construiesti frumos, nu pici in desuetudine. corecteaza atent ce e de corectat si am sa revin.

tecstul are cateva stangacii, as putea spune ca e un fel de lipsa de experienta. ma refer aici la faptul ca uneori cam suna a compunere. dar pe de alta parte este destul de antrenant, si asta datorita subiectului, povestii in sine, care sincer m+a surprins placut. un debut promitator aici pe site, bun venit.

orice aparitie de carte e o invitatie la lectura. iar lectura este painea sufletelor care vor sa se ridice. in plus, stiu foarte bine cat de greu este pentru un autor sa se adune intr-o carte ca apoi sa dea din painea lui atat cititorilor cat si criticilor. sa fie intr+un ceas bun!

regasesc la tine aceeați sensibilitate ca intotdeauna. si in plus, uite un poem mai unitar, mai intreg, fata de o parte din creeatiile tale care pareau rupte, executate di n doua sau trei metafore.

am remarcat si eu poezia mai devreme. ma gandeam chiar la o instelare, dar am renuntat fiindca nu ma impac cu zarea asta pravalita-n cruci. dupe mintea mea as zice ca sunt cruci peste tot, asa ca intr+un decor suprearealist si apocaliptic. dar in rest e bine si inghetul final e genial.