poezia mea nu ucide lebede

asa e din pacate, imprumutam tinereti, speram ca viata noastra sa fie circulara si ca orice femeie, cautam pietre intre care sa fim prinse.

imi place mult de tot finalul
aveam o singură mângâiere
în această lume
în care morțile se dau în vileag
poezia
mea
nu
ucide
lebede

vad ca in ultima perioada, lebedele apar in poezia ta. ce bine e ca stii cum sa nu le omori

cu drag
angela

Angela, am văzut odată câteva lebede moarte lângă un lac . S-a întâmplat acum câțiva ani buni. De atunci, nu reușesc să omor acea imagină în mintea mea, am cedat într-un târziu și am înțeles că acele lebede sunt deja o parte din mine.
cu respect, Silvia

mie tecstul mi se pare un fel de reverie, ca un vis asa pe care stii ca l-ai visat dar nu-ti mai aduci aminte de el...

strofa asta imi place

în acele ore îmi sculptam tălpile în cenușă
pregăteam fașă curată
pentru un isus mititel
și nu îmi era rușine
că viața îmi curge în afara inelului


iar finalul imi aduce aminte de o scriere de-a mea

Leonard, mă bucur că ți-a plăcut poezia. Grație metaforei, aproape orice poezie poate fi comparată cu un vis. Poate îmi dai titlul scrierii de care vorbești, aș vrea să o citesc.
Cu respect, Silvia

e o proza pe care o gasesti in pagina mea... lebede moarte

in principiu e un tecst putin diferit de al tau, dar chestia asta cu lebedele pare sa le apropie.

silvia,
ce imi place la poeziile tale este ca nu esti timida in a folosi imagini si nici cuvinte. ce nu imi place este (parerea mea) faptul ca aceste imagini si cuvinte sunt frinte si nu se incheaga intr-un tot. but then, again, tu esti in plina experimentare si multe se vor limpezi in tine un pic mai tirziu.
cu prietenie
adelina

Adelina, multumesc de semn. S-ar putea sa fiu in experimentare, s-ar putea să nu fiu. E bine că ți-a plăcut ceva totuși. În timp, dacă ne vom cunoaște mai bine poeziile, vei putea face legătura între imagini.