Leonard Ancuta

sunt gata de sarbatoare, ce va doriti sa se-mplineasca!
Basarabie romaneasca!

hai noric si la mai mare!

un poem care pleaca super, cu o imagine foarte plastica a zidului nemangaiat. si finalul e reusit, cu toate ca mi se pare ca am mai auzit macar o exprimare asemanatoare. dar se pliza in tablou, chiar bine.

ce nu+mi suna bine e acest fragment, care cam trage in jos, cred ca ar merita rescris altfel

fiindcă e monoton
să îmbătrânești pe un șantier
al silabisirii
adevarata frumusețe
stă într-o mare iubire
acolo ai putea să concepi
o monografie a sângelui


de ce zic asta? imaginea santierului vine puternic, asta poate ramane, dar un santier al silabisirii e fortat. cuvantul santier e puternic incarcat imagistic pe cand celalalt nu sustine si taie efectul. monografie a sangelui e cam la fel. plus ca monografie suna invechit, chiar banal, fata de sange care e viu, rosu, potent. monografia se scrie despre cineva de obicei mort, sau despre vreo comunitate uitata.


adevarata frumusete sta intr-o mare iubire, asta e banal, chiar siropos.

uf, sa nu par prea dur, pe ansamblu, poemul e fain simi place. si vad ca ai resurse de a crea imagini memorabile. spor la scris.

cu aspect de poezie, fara continut de poezie. o retorica imposibila uneori, usor redundanta si cu alunecari la capitolul logica. de ex

Îmi ghicesc singur gândurile
care s-au ascuns parsiv în amintiri.
Pe unele am ciudă,
dar le las să se hrănescă din mine;
coexistăm în aceeași mansardă a eului.
Sunt prea bogat în variate neliniști,
pot face chiar un talcioc, dar nu acum.

apoi mai exista si versuri de o naivitate banala, rizibila, precum
Salut Fericirea cu gesturi nobile
și ea-mi zâmbește,
traversând fudulă pe celălalt trotuar;

exprimare fortata - vitrinele unor fete? c\'mon!

plus un final in care fericirea revine, ce sublim!

s+avem pardon maestre, dar pentru defulari iti recomand un dus scotian, prima parte fierbinte, a doua rece, o bere cu tovarasii precum si activitati sportive.
si nu mai spune altora ca nu stiu sa scrie atat timp cat matalutsa esti in pragul dezastrului.

prima comparatie mi se pare cam prafuita, vine de undeva din romantism si nu e din acelasi film. fiindca zapada si mormintele inseamna racire moarte, inseamna pierdere, inseamna rigiditate. intr-o alta cheie as putea vedea comparatia, ca un vesmant alb pur, care acopera moartea, dar deja o dam in echivoc. lumina intaryie o viata e insa o metafora prin personalizare foarta indrazneata si foarte misto in acelasi timp. ea da, in viziunea mea si cheia si este centrul de greutate al poemului, si vine sa completeze perfect titlul. in atmosfera asta lenesa se petrece se consuma iubirea, formele sunt concave si in perfecta armonie cu jumatatea inchisa a finalului, fapt care ma face sa ma gandesc la adevarul socratic cu paharul plin care il umple pe cel gol, aici fiind vorba, cred, de iubire. cam asa citesc eu, mi se pare un tecst interesant si cu discurs sustinut, drept pentru care il evidentiez.

Ela, apreciez faptul ca poemul ti-a mers la suflet. as mai adauga un singur aspect, si anume ca undeva o parte din mine este o parte din acel eu din poezie. cea care interactioneaza cu beethoven.

e un moment in care ma simt cu adevarat bine, asta ca sa nu zic solemn. nici nu stiu cum mi-a curs acest poem in degete, stiu doar ca aseara ma gandeam la el si nu aveam curaj sa-l scriu.
apoi la un moment dat a venit momentul in care a iesit, a puit ca orice chestie care are viata intr-insa.
va multumesc mult pentru parerile voastre, inseamna mult pentru mine, si de asemenea multumesc si editorilor pentru recomandare. chiar nu ma asteptam.

doua formulari deosebite, mai precis fiecare prim vers al primelor doua strofe. acel vant de motorina e chiar tare, e acel ceva care izbeste puternic din intregul poem. din pacate, cu toate ca simt revolta care canalizeaza scrierea, consider ca ar merita cumva refacut.

nu vreau sa par intelectual. cici un arhicunoscator de lucruri. m-a impresionat o chestie si tocmai de aceea m-am documentat. si am pus suflet in munca. ma bucur ca ti-a placut si consider spusele frumoase. un gand bun, o seara cu stele cat morile de vant.

de multe ori scriu si eu fara virgula si nu intotdeauna reusesc sa tai acolo unde ar simtii altii. fiecare chestie ne suna noua in urechi dupa propria noastra muzica. pentru mine in acest tecst doar un singur cuvant e necuvenit.
descarnata. cuvantul asta cu iz de les de delfin, nu stiu, mi se pare fortat acolo in cumva acel firesc pe care il descrii la inceput. nu stiu daca pe el mizai, ca sa faci o intoarcere, oricum...

in rest poemul mi se pare foarte bun. am mai citit de la tine, asta e insa altfel, mai inchegat, mai omogen, cu imagini bine conturate, sculpturale, deloc anemice ba chiar sugestive. si mai mult creatoare de emotie, ca doar asta vanam in poezie, nu?

nu o sa spun neaparat ce am retinut, e suficient ca ai imaginativ. remarc insa acest dinamism, o miscare continua a spatiilor, ca o deformare, astfel incat totul sa se petreaca conform planului si sa finalizeze conform ideii propuse in titlu. cred ca ai reusit, plus ca acest dinamism e chiar foarte misto utlizat ptin taietura din final.

avand aceste argumente cu mine, cred ca ai facut o treaba buna. n-ar strica sa te gandesti si la o varianta altfel taiata. eu unul, ma repet deja, pot citi si asa fiindca sunt obisnuit. nu stiu altii. oricum, simpatia mea!

mai de dimineata. a mers asa, cred ca am zambit o data. ideea e bunicica si mi-a placit f tare faza cu maimuta. cand apare maimuta neaparat la mine s-o trimiteti. ca trebuie pusa neaparat pe oamenii astia de pe aici, ca se pare ca nu ne mai intelegem... uof, nu mai zic...

aceasta scrisoare si sustin initiativa luata aici. sa speram ca dreptatea nu este doar un avatar al puterii.

ras, n-am plans. nici nu m-am incruntat. nici nu m-am strambat. n-am avut nici senzatia de zarzare. pur si simplu plat, chinuit, un fel de aaaauuuu, asa ca la fortari inutile. nu stiu daca e cazul sa imi cer scuze pentru sinceritate, nu cred ca e :), dar cam asta e.

iti cam place mixajele, nu?

prima strofa din blaga.

aia cu sanii fleoscaiti si pensionarii dimov.

contrabada cu zambete de la mopete, adika gasesti tu la mircea ivanescu

nu mai caut mai departe, ca m-am plictisit.

ceva de zis?

cu toate ca imi place intreaga constructie, nu inteleg de ce nu ajung la acel oau! nu-mi dau seama, dar lipseste ceva, probabil taria aia care imbata.

fragmente imi aduc aminte de teme mai vechi sau mai noi de-ale mele. la constructie stai cel mai bine, mai ales acolo unde se mizeaza pe metalimbaj. in fond, mi se pare ca un circuit de curse nascar, dintr-ala in care masinile alearga de nebune intr-o forma eliptica, fixa. tu o vezi pe stadion cu oameni, insa mi se pare mai depersonalizant asa. in ce priveste aia cu mica eviscerare, ce sa zic, toti vrem asta, sa vina cineva sa se roage la inima noastra:)

apreciez trecerea si cuvintele pe care mi le-ati lasat. stau si o sa ma imbat cu suferinta dar macar un colt de zambet o sa am stiind ca sunt oameni pe aproape. cu drag, leo.

ca am si eu un cititor. merci alberto pentru parere, nu ai total dreptate. discutia cumba a avut loc, pe de o parte atunci, cand inca mai traia si chiar am pus via aia imreuna, si in rest a avut iarasi loc la o sticla de vin, pe bune am stat si am baut cu el... ce e neobisnuit si cumva neautentic - limbajul, chiar nu vorbeam asa, dar mai experimentez si eu. iar chestia aia e autentica si e cam din folclor asa ca n-o consider vulgara. merci.

sunt alaturi de tine, stiu ca e greu. la mine au trecut deja 12 ani si parca a trecut o zi si(sau) o eternitate. dumnezeu sa-l odihneasca si sa-i aduca linistea. si pentru ca ai scris din suflet si pentru ca si eu ca si tine uneori nu fac decat sa ma gandesc la cele ce aduc lumina in suflet, aprind o candela pentru drum.

foarte minutios descrise, parca as vedea niste macrouri facute cu un aparat performant. destul de artificial insa - asa percep eu, doar doua scurte reflectii care sa transceada sentimentul. foarte bine si exact spus cu umbrele valize ale sufletului, doar chestia asta si poezia e gata, insa si cearsaful final loveste.
nu vad prea bine miza ca intreg, dar ca grupaj asociat unei stari acute de singuratate de, retragere dincolo de lume mi se pare ok.

tecst, bunicel, foarte interesant, dar ar merita revazut pentru redactare, are mai multe repetitii sau exprimari greoaie.

In rest, complet de acord cu MeHigh in ce priveste asocierea cu punk - punk inseamna inainte de toate desincorsetarea fata de regulile impuse de sistem si in primul rand se refera la libertatile pe care si le pot lua oamenii ocolind normele legale ale statului. punk - gunoi, ca termen autoironic a fost probabil si chestia care i-a inspirat pe artisti, la modul ca gunoiul poate deveni rapid opera de arta daca ajunge in mainile unui inspirat. dar cred ca aici vorbim de subculturi si nu de curente artistice de sine statatoare, vorbim de afluenti nu de fluvii. emotia punk vine tocmai din acest aspect neingrijit din laissez faire din lucrurile pe care le iei asa cum sunt fara a produce modificari, ori aici vad ca e vorba de un intreg proces industrial. e drept ambele produse au acelasi aspect brut, dar asa cum am precizat diferenta e la esenta.